Un eveniment al reflecției

A fost un eveniment organizat, trebuie să admitem, dar acest lucru nu reduce din valoarea discuției dintre Barack Obama și Angela Merkel la Zilele Bisericii de la Berlin. Dialogul lor a durat 90 de minute și a oscilat între momente relaxante și aspecte profunde. A fost punctul culminant al celor cinci zile cât durează această mare manifestare anuală.

Putem remarca numele care nu au fost rostite deloc la dezbaterea celor doi: nu au fost pomeniți nici actualul președinte american Donald Trump, nici omologul său rus Vladimir Putin, nu a fost menționat nici măcar Papa Francisc. Nu s-a făcut referire explicită nici la marile teme internaționale ale prezentului: Rusia, Coreea de Nord sau provocarea Chinei pentru Occident. Toate acestea ar fi fost subiecte prea facile. Alături au stat doi putem spune prieteni, care și-au permis o abordare personală și reflexivă, într-un cadru mai mult familiar, cel puțin atât cât le-a permis prezența la discuția lor a unei audiențe de 70.000 de spectatori.

Dialogul s-a întins de la remarca lui Obama privind recuperarea deficitului de somn acumulat în cele două mandate la Casa Albă, la recunoașterea de către doamna Merkel a faptului că nu este o cântăreață prea talentată, până la teme serioase, chestiuni de viață și de moarte. Ei au arătat că politicienii trebuie să-și asume mereu responsabilitatea și uneori, în cazul cel mai rău, chiar și vina. Nimeni nu respinge cu inima ușoară refugiați care vin într-o țară nouă cu toată speranța într-o viață mai bună. Iar cine a comandat misiuni în care dronele au bombardat diverse regiuni, inclusiv luând vieți omenești, nu mai scapă niciodată de sub povara acestor decizii. Replica lui Obama, cum că "lumea s-ar afla la răscruce" sună amar de serios.

Speranța în tineret

Imediat la debutul discursului său, fostul șef de stat american a transmis un mesaj care stă și la baza formatului acestei manifestări bisericești de la Berlin. Obama s-a declarat surprins că vede atât de mulți tineri în public. Tinerii ar fi viitorul unei lumi mai bune, poartă răspundere în acest sens și trebuie să se implice în a face lumea un loc mai bun și mai drept. Fundația Obama s-ar preocupa intens de această temă. (De menționat că Obama nu a fost remunerat pentru apariția la această manifestare creștină; de regulă onorariile sale pentru astfel de apariții publice sunt considerabile.)

Și cât de bine se potrivește această imagine cu Zilele Bisericii! Pentru că, în ciuda tuturor problemelor actuale cu care se confruntă marile confesiuni creștine în Germania, ca pierderea adepților și îndepărtarea oamenilor de religie, Zilele Bisericii sunt marcare mereu de un entuziasm remarcabil al tinerilor. Aceștia oferă imaginea lor proaspătă Bisericii, o imagine a celor care vor să se implice, care vor să participe la binele comun și care nu sunt interesați doar de propria lor bunăstare. Un lucru esențial pentru dezvoltarea societății. Și mai mult, în vremuri marcate de terorism, că lumea nu se teme să se alăture unei mulțimi entuziaste și să își continue viața în toată normalitatea ei.

Smerenie și diplomație

Atât Merkel, cât și Obama au subliniat importanța experiențelor lor biografice cu Biserica sau cu educația creștină de acasă. "Știu că fac și greșeli", a admis Merkel. "Ceea ce nu mă doboară, ci mă ridică. Îmi dă o anumită smerenie în modul de abordare a problemelor." Cuvintele cancelarei nu au părut afabile la o astfel de manifestare. Poate că în engleză aceste lucruri pot fi exprimate mai direct, mai plastic. Obama, a cărui președinție a fost una remarcabilă, în pofida slăbiciunilor existente, i-a îndemnat pe tineri să aducă această aplecare spre religie în dezbaterea civică critică. Să provoace polemici. El s-a referit la Martin Luther King, care nici nu împlinise 40 de ani când a marcat atât de puternic viața socială în America.

În fine, s-a vorbit clar despre politică: aceasta nu ar fi formată doar din discursuri impresionante și decizii, ci din muncă grea, iscusință și multă diplomație. Este nevoie de capacitate de efort și de toleranță la frustrare. Merkel, de exemplu, a plecat de la dezbaterea cu Obama direct la Bruxelles, la întâlnirea de la sediul NATO cu președintele american actual Donald Trump. Pe care l-ar fi informat în prealabil că va susține o discuție publică cu Obama la Berlin. Iar în convorbirile cu Trump va avea nevoie de asemenea de capacitate de efort, de multă diplomație și de toleranță ridicată la frustrare. Câteodată politica este un eveniment. Deseori este însă și un prilej de reflecție.

Autor: Christoph Strack/os