UE nu ar trebui să intre în jocul lui Trump cu taxele vamale

Drama privind impozitele punitive la importurile de oțel și aluminiu cu care SUA își amenință partenerii comerciali merge mai departe. Donald Trump a prelungit cu încă patru săptămâni termenul limită fixat arbitrar tot de el și prevăzut să expire pe 1 mai. Este vorba de politică comercială cu dramaturgie de show TV, unul pe modelul celui moderat de Trump în urmă cu mai mulți ani, cu schimbări neașteptate și numeroase momente tensionate. Contează doar să aibă audiență și ca lumea să-l privească - pe el, pe marele naționalist de la Casa Albă, care vrea să-și facă națiunea mare din nou. Nu a folosit la nimic faptul că în ultimele zile i-a primit la Washington pe președintele francez Emmanuel Macron și pe cancelara germană Angela Merkel, care au încercat să-l convingă să pună capăt disputei cu UE. Acest președinte american nu știe să-i aprecieze cum se cuvine pe aliații săi. I-a tratat ca pe niște candidați la show-ul său cu ucenici în ai business-ului, "The Apprentice". Pentru Trump contează doar el însuși, Trump-Show trebuie să continue, chiar dacă la final va produce pagube economice inclusiv țării sale.

Acum s-a prelungit totul până în iunie. Șeful de la Casa Albă și consilierii săi au dat clar de înțeles că ei sunt cei care vor să dicteze condițiile privind importurile europene de oțel și aluminiu. Vor să ia măsuri prin care să protejeze nerentabila producție americană de oțel. Ceea ce încalcă principiile de până acum ale comerțului liber, principii create chiar de SUA cu ajutorul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Până acum, singura țară care a acceptat condițiile SUA este Coreea de Sud, care nu a dorit desigur să-și supere puterea protectoare. Canada și Brazilia, principalii furnizori de oțel pentru piața americană, speră că vor beneficia de condiții mai bune. Iar UE nu are voie să cedeze deloc șantajului american. Nu sunt acceptabile taxe vamale majorate pentru a proteja propria economie. I se poate oferi președintelui american eventual posibilitatea de a negocia asupra întregului regim de taxe vamale bilaterale, dacă va renunța la impunerea de taxe punitive.

Contează doar efectul de imagine

UE trebuie să dea dovadă de fermitate. Dacă Trump va vedea că modelul de la oțel și aluminiu funcționează, atunci îl va aplica fără scrupule și în alte sectoare economice, de exemplu la comerțul cu automobile. Nu are niciun sens să izolezi industria americană a oțelului prin taxe de protecție, atunci când produsele ei nu sunt dorite tocmai de clienții americani. Până și firmele americane s-au pronunțat împotriva taxelor vamale majorate à la Trump. Ceea ce naționaliștii economici de la Casa Albă descriu ca "nedrept" este de fapt rezultatul evoluției de durată a piețelor internaționale. Nimeni nu i-a obligat pe clienții americani să cumpere oțelul special european. Acesta este pur și simplu mai bun sau mai ieftin, dacă nu amândouă. Iar industria americană nici nu ar fi în stare să suplinească de azi pe mâine absența oțelului în cazul reducerii importurilor. Aceasta este o fantezie pură a președintelui. Lanțurile de producție și aprovizionare din SUA ar fi afectate de noua situație iar produsele s-ar scumpi probabil pentru consumatorii americani. Dar acest macho Trump, îndrăgostit de el însuși, nu pare să priceapă logica economică într-o lume globalizată. La el contează doar efectul de imagine, doar captarea atenției. A reușit în acest sens pentru încă patru săptămâni.

UE nu are niciun motiv să se ascundă. Unită, Uniunea este o forță economică pe măsura SUA. Alături sunt încă și britanicii, care, în pofida Brexit, sigur nu gustă noua politică a taxelor vamale americane. Donald Trump vrea să stea de vorbă? Atunci să vorbim: despre taxele vamale la toate grupele importante de produse și despre un acord vamal cuprinzător, care să fie "fair" și în ochii lui Trump. S-ar trece în acest caz repede și la subiectul deficitelor comerciale ale Americii cu UE, respectiv la surplusurile realizate de UE și mai ales de Germania. Deficitele americane, la fel ca în cazul oțelului, nu au nimic de-a face cu așa-zisa obligare nedreaptă a americanilor să cumpere produse europene. Consumatorii americani vor aceste produse. Economia americană în creștere are nevoie de ele. Acest consum este finanțat de SUA de mulți ani printr-o îndatorare tot mai mare. Datoriile le au la China și la Europa. La noi, situația generează o scurgere de capital care nu face neapărat bine dezvoltării economice europene. Consumul și investițiile din Europa sunt prea scăzute. Iar politica comercială și taxele vamale nu pot corecta aceste dezechilibre.

SUA înregistrează la rândul lor surplus comercial în sectoare ca serviciile financiare, educația și serviciile de Internet. Vrea președintele Trump să lovească oare și în acestea? Ele sunt însă domeniile care câștigă bani pentru SUA. Este cumva nedrept?

Autor: Bernd Riegert/os