Trump şi Europa nu sunt parteneri în Orientul Apropiat

Cu câteva zile în urmă, Nikki Haley, ambasadorul SUA la Organizaţia Naţiunilor Unite, a oferit lumii o imagine a modului în care ar putea arăta relaţiile viitoare ale lui Donald Trump cu Iranul. Detaliile nu sunt încă foarte clare, dar liniile generale au fost conturate. Iar ele au la bază confruntarea. 

Abia în luna octombrie, președintele american a decis să îşi prezinte opinia în legătură cu acordul nuclear cu Iranul. Însă Haley a dat citire listei cu păcate politice comise de Teheran, de parcă ar dori să pregătească lumea pentru o viitoare încleştare.
Lista este lungă, are multă "greutate" și ia amploare pe zi ce trece, mai ales pe fondul situaţiei din Siria. "Teheranul se află pe cel mai sigur drum spre transformarea Siriei într-un stat colonial iranian", a scris un comentator israelian. Diagnosticul ar putea fi un pic forţat, dar se susţine pe motive reale. 

Acordul privit dintr-o altă perspectivă

Acest lucru nu justifică însă punerea sub semnul întrebării a acordului nuclear, de vreme ce activitățile regionale ale Iranului nu fac obiectul documentului. Pentru un timp, s-a sperat că "spiritul" acordului ar putea să se extindă și asupra câmpurilor convenționale de conflict din regiune, determinând părţile implicate să dea dovadă de moderaţie. Această speranță s-a dovedit eronată, cel puțin până acum. Iranul continuă să aibă o politică externă agresivă.

Dacă SUA ar denunţa acordul nuclear, probabil că regiunea s-ar scufunda într-un haos şi mai mare. Un nou program atomic iranian ar încuraja şi alte state să urmeze exemplul Teheranului. În special inamicul principal al Iranului, Arabia Saudită, ar putea fi tentată să recurgă la această strategie.

Speculaţii necesare

De aceea este timpul să ne punem o întrebare paradoxală. Este posibil ca acordul să nu fi avut nici măcar un minim efect de "calmare" asupra Iranului, în ciuda tuturor evoluțiilor tragice din Siria? Cum ar arăta politica externă iraniană acum, dacă acordul nu ar fi existat? Ar fi fost regimul de la Teheran şi mai agresiv decât în prezent? Nu știm.

Cert este că perspectiva anulării acordului, nu ar oferi Iranului niciun motiv să se înfrâneze din punct de vedere militar sau diplomatic. Or, acest lucru ar putea cauza şi mai multă tensiune în regiune. Una dintre cauze rezidă şi în faptul că Statele Unite înarmează masiv regatul saudit. Colosalul contract de înarmare de peste 350 de miliarde de dolari pe care Trump l-a semnat în luna mai la Riad, continuă să aibă reverberaţii în Orientul Apropiat, chiar dacă preşedintele american și Nikki Haley încearcă să le tempereze. 

Trump şi abordarea ciudată a Orientului Apropiat

Nu trebuie să fii un promotor al scenariilor apocaliptice pentru a-ţi imagina într-un mod mult mai sumbru situația din Orientul Mijlociu în lipsa acordului nuclear. Un nou război, reîncălzit, între Iran și Arabia Saudită ar putea determina și mai mulți oameni să părăsească regiunea, ceea ce ar amplifica presiunea migrației asupra Europei. Acest lucru ar putea exacerba tendinţele populiste în multe țări ale UE, inclusiv în Germania.

Încetarea acordului s-ar face simţită în primul rând în Europa. Statele Unite, pe de altă parte, protejate de o întindere de ape de câteva mii de kilometri, nu ar fi afectate de consecințele umanitare ale unui dezastru de asemenea proporţii. 

Tendința lui Donald Trump de a vedea în Arabia Saudită un fel de garant al păcii în Orientul Mijlociu, simultan cu denunţarea Iranului drept singurul stat care promovează terorismul este o absurditate atât de mare, încât Europa nu îşi permite să nu o contrazică.

Autor: Kersten Knipp / vd