Spionii sub control!

Serviciile de informații externe ale statelor de drept au o problemă fundamentală: uneori, ele trebuie să încalce legea, în numele binelui comun. Nu numai legile din țările în care își desfășoară activitatea și îşi îndeplinesc ordinele, ci şi legile din propria lor țară. În mare parte, acest lucru se face în cadrul așa-numitelor "operațiuni sub acoperire". Scopurile și metodele lor încalcă în mod regulat normele legale și, dacă ar fi divulgate, ar avea un ecou negativ în presă.

Este vorba despre sabotaj motivat politic, asasinate sau lovituri de stat - lucruri deloc plăcute, care au foarte puţin legătură cu spionajul clasic, respectiv dobândirea şi evaluarea de informaţii. Serviciile secrete nesupuse unui control al statului de drept nu au o problemă nici cu legile, nici cu presa. Prin urmare, la capitolul "operaţiuni acoperite", nu au purtat niciodată mănuşi de catifea.

Operaţiuni acoperite, dar descoperite

Legendară este crima comandată de Stalin, care voia să-l omoare pe rivalul său, Leo Troţki, exilat în Mexic. În timpul Războiului Rece, operaţiunile sub acoperire s-au înmulţit masiv. KGB-ul sovietic şi "surorile" lui din Europa de Est au distrus opoziţia cetăţenească în diverse ţări. De multe ori, chiar fizic. În ultimii ani, prin unele părţi ale lumii, au fost instalate guverne loiale Moscovei, iar oameni incomozi pentru Kremlin, precum disidentul bulgar Georgi Markov ("umbrela ucigaşă", Londra, 1978) sau agentul-dublu rus, Alexander Litvinenko (otrăvire cu poloniu, tot la Londra, în 2006) au fost ucişi.

Chiar şi CIA, a cărei activitate se află sub supraveghere constituţională, a efectuat operațiuni sub acoperire: răsturnarea prim-ministrului iranian Mossadegh, în 1953, a președintelui Guzmán în Guatemala, în 1954, sau asasinarea lui Che Guevara în Bolivia, în 1967. Numărul mare al tentativelor eşuate de omorâre a lui Fidel Castro i-a determinat pe mulţi să se întrebe, dacă liderul cubanez nu ar trebui, totuşi, să fie inclus în Cartea Recordurilor. Și, desigur, revenită în atenţie acum, odată cu scandalul Panama Papers, afacerea Iran-Contra din 1986, când CIA a permis livrarea de arme către Iran, ţară supusă embargoului. În contrapartidă, Iranul urma să medieze eliberarea de ostatici americani în Liban și să plătească bani, pe care CIA i-a utilizat apoi în revolta rebelilor împotriva guvernului sandinist din Nicaragua.

Tocmai această afacere ilustrează consecinţele problemei principale a seviciilor secrete din statele de drept. În cazul în care o operaţiune acoperită încalcă legislaţia în vigoare, oficial, ea nu are voie să fie comandată sau să fie finanţată din fonduri publice. Prin scamatorii, la care serviciile secrete se pricep bine, au apărut finanţări încrucişate.

În noul mini-serial de succes al BBC, realizat după romanul "Manager de noapte" scris de John Le Carré, CIA și MI6 efectuează comerţ ilegal cu arme în stil mare, doar pentru a-şi suplimenta propriile bugete. Cu toate că acest lucru este doar literatură și cinema, atât afacerea Iran-Contra, cât și scandalul Panama Papers, ai cărui investigatori au descoperit un om de afaceri islandez cu societăți fictive, care ar fi permis CIA transporturi de arme către regiuni de criză, se bazează pe fapte și documente.

Fără servicii secrete care se autofinanţează!

Serviciile de informații nesupuse controlului democratic nu fac multe nazuri nici când este vorba despre activităţi orientate către profit: arme și trafic de droguri, încălcări de embargo, furt de tehnologie - din portofoliul KGB, STASI & Co n-a lipsit nimic. Or, tocmai această experiență istorică reprezintă o lecție importantă pentru viitor: serviciile de informații străine nu pot acționa orientându-se spre bani. Mai ales astăzi, când ele ar trebui să combată în mod activ spălarea de bani și finanțarea terorismului internațional. Cu resursele de care dispun, munca serviciilor secrete pentru binele comun se poate transforma foarte repede în activităţi complet egoiste, incotrolabile de către vreun guvern. Iar de spioni care lucrează pe cont propriu, fără contract guvernamental, nu are nevoie nicio societate democratică.