Să ne păstrăm calmul după sancţiunile SUA împotriva Rusiei
28 iulie 2017
Sancţiunile decis de Camera Reprezentanţilor din SUA împotriva Rusiei sunt fără îndoială orientate şi asupra intereselor economice germane. Orice activitate care are legătură cu "dezvoltarea, menţinerea, modernizarea sau repararea" conductelor ruseşti care transportă gaz poate genera amenzi pentru firmele implicate. Congresmenii americani vizează mai ales proiectul energetic Nord Stream 2 - o conductă de gaz lichid prin Marea Baltică, care transportă gazul din localitatea rusă Viborg până în cea germană Lubmin.
Americanii susţin pe de o parte că măsurile ar ajuta Europa să devină mai independentă de livrările de energie din Rusia. Este un obiectiv salutar iar europenii ar fi bine sfătuiţi să îşi diversifice sursele de aprovizionare cu energie. Dar aceste sancţiuni americani sunt un mijloc deloc fericit de a atinge acest obiectiv: cine vrea să fie ajutat cu forţa? Reacţiile europene au fost pe măsură. Şeful Comisiei Europene Juncker a ameninţat chiar SUA cu contramăsuri. Iar mediul economic german a cerut UE să opună rezistenţă Congresului de la Washington. Pe de altă parte, congresmenii americani mai spun că s-ar fi lăsat inspiraţi de politica lui Trump "America First". Sancţiunile ar viza obţinerea unei deschideri pe piaţa europeană pentru exporturile de gaz americane, ceea ce ar asigura păstrarea a numeroase locuri de muncă în SUA.
Din păcate, americanii au acţionat unilateral şi nu s-au consultat anterior cu partenerii europeni. Până acum, a funcţionat mereu tradiţia bună ca americanii şi europenii să cadă de acord înainte de a anunţa sancţiuni de acest tip, pentru a evita ca Rusia să obţină de la unii ceea ce nu mai putea primi de la ceilalţi. Ar fi deci cu totul greşit să se se aplice ameninţarea lui Juncker de a răspunde cu aceeaşi monedă. Ar trebui dimpotrivă să se pornească un dialog, cu intenţia de a îmbunătăţi lucrurile. Dacă această prostie făcută de americani va genera un conflict transatlantic, atunci va exista un singur câştigător care va râde la urmă: omul numărul unu de la Kremlin.
Autor: Oliver Kühn (os)