Dilema lui Putin
31 octombrie 2017
La aproximativ 40 de minute de mers pe jos depărtare de Piaţa Roşie, preşedintele Vladimir Putin a inaugurat un monument închinat victimelor represiunilor politice - "Zidul Tristeţii". Remarcabil! Până acum, declaraţiile lui Putin referitoare la Stalin au fost contradictorii. Întâi, şeful Kremlinului l-a numit pe dictatorul sovietic gruzin "un lider capabil". În luna septembrie a permis dezvelirea bustului lui Stalin în faţa unui muzeu militar. Acum, Vladimir Putin condamnă, fără doar şi poate, abuzurile erei staliniste. Milioane de oameni nevinovaţi au fost ucişi, au fost încarceraţi sau exilaţi în Siberia.
Prin recentele declaraţii Putin se distanţează de Stalin. Era şi timpul! Nu există nimic de cosmetizat sau de iertat în acţiunile reprobabile ale lui Stalin şi Lenin sau ale succesorilor lor. Iar vorbele lui Putin ar avea şi mai multă greutate dacă ar fi urmate de fapte. Fiindcă preşedintele Rusiei nu poate compătimi victimele violenţei politice şi, în acelaşi timp, să vâneze opoziţia sau să închidă gura presei.
Dilema lui Putin: cum să abordeze istoria tragică a poporului său fără a-şi periclita propria putere, acum, cu numai câteva luni înaintea următoarelor alegeri prezidenţiale?
În caz de vreo îndoială, Putin s-a decis mereu pentru păstrarea puterii. Fiindcă mantra lui este: "stabilitate". Este adânc înrădăcinat în mediul forţelor de securitate.
Apusul Uniunii Sovietice - în opinia sa un stat funcţional - a fost perceput de el ca o catastrofă. Iar turbulenţele din anii '90 - ca o umilire a Rusiei. Obiectivul acestui şef al Kremlinului este să împiedice o repetare a istoriei recente. Crimele comise sub Stalin sau Lenin i se par prea îndepărtate, nu-l ating pe el. Pentru Putin este un subiect care ar trebui să-i preocupe numai pe istorici sau pe militanţii pentru drepturile omului.
Cu toată critica la adresa lui Putin, îndreptăţită de altfel, este bine că a inaugurat "Zidul Tristeţii". Poate că centenarul revoluţiei bolşevice va reaprinde o discuţie pe marginea abordării propriei istorii. Oglinda viitorului poate fi, dar nu trebuie neapărat, trecutul.
Autor: Miodrag Soric / CS