Comentariu: Procedurile UE împotriva Romei, mult zgomot pentru nimic | Europa | DW | 06.06.2019
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Europa

Comentariu: Procedurile UE împotriva Romei, mult zgomot pentru nimic

UE vrea să răspundă printr-o procedură pe deficit excesiv la nerespectarea regulilor de către guvernul populist de la Roma. Va fi mult zgomot pentru nimic, afirmă Andreas Rostek-Buetti. Însă este un zgomot necesar.

Acest comentariu ar putea fi foarte scurt. Da, Uniunea Europeană trebuie să deschidă o procedură împotriva Italiei pentru permanenta nerespectare a unor reguli acceptate de toți membrii comunității. 

Și nu, procedura nu va avea niciun efect. Și, cu siguranță, nu va aduce rezultate relevante din punct de vedere economic. Cum s-ar putea întâmpla așa ceva? Potentații de la Roma știu că țara lor este prea mare pentru a fi pur și simplu "pedepsită". Ca să nu mai vorbim de scoaterea din club.

Andreas Rostek-Buetti

Andreas Rostek-Buetti

Așa am putea încheia analiza. Pe de altă parte, UE trebuie să se confrunte cu greutățile date, care cuprind o arie atât de largă și atât de mare, de la zona bine întreținută din jurul orașului Milano, până la apele puțin adânci din jurul Siciliei.

Italia este un explozibil economic pentru UE, care nu poate fi abordat decât cu mijloace politice. Și care trebuie abordat cu mijloace politice. Uniunea Europeană nu are altă posibilitate.

Explozibilul în cifre: în 2018, datoria suverană a Italiei s-a situat la 132,2 la sută din produsul intern brut. 2,3 mii de miliarde de euro la finele lui 2018. 

Pentru 2020, Comisia Europeană se așteaptă la un nivel al datoriei pentru Italia de peste 135%. Reglementările pentru țările euro, totuși, permit doar 60%.

Un exploziv

Alte cifre: cota Italiei în PIB-ul UE este de 11,2% (în 2017) - economia Italiei stagnează, iar șomajul rămâne ridicat. Suma datoriei publice deținute de băncile italiene este de peste 400 de miliarde de euro.

Raportându-ne la PIB, pentru a plăti datoria națională italienii ar trebui să lucreze timp de un an și patru luni fără să mănânce măcar un panino.

Desigur că este vorba despre un calcul naiv, iar Uniunea Europeană și Comisia știu acest lucru. Recent, Comisia a cerut Romei să arate cel puțin că își achită datoriile și nu le mărește. În plus, măcar deficitul bugetar italian, care se situează în prezent la două procente, ar trebui redus. 

Însă ministrul de interne, Matteo Salvini, șeful partidului de dreapta Lega, nu vrea să asculte: "Vremurile în care primeam scrisorele de la Bruxelles au luat sfârșit". Așa vorbește puternicul om la Roma. Dacă ar fi după el, deficitul bugetar italian ar crește până la cinci procente anul viitor.

"Guvernul va cădea" 

Matteo Salvini, învingător în alegerile europene din Italia

Matteo Salvini, învingător în alegerile europene din Italia

Și chiar este după el. Aceasta este problema politică și economică a Uniunii Europene. Încă vreo câteva cifre, chiar dacă nu sunt neapărat economice: Salvini, împreună cu Lega, a obținut la alegerile europene din Italia 34% din voturi (dublând greutatea trupei sale). 

Fosta mișcare populistă de stânga Cinci Stele, acum doar manevrabilă, a luat doar 17 la sută. Cele două tabere coaliționare au schimbat rolurile. Și se blochează reciproc cu bucurie.

Că Salvini se gândește la alegeri anticipate și că va fi chiar prim-ministru sunt scenarii considerate certe la Roma: "Nimeni nu știe când va cădea guvernul, dar acum toți și-au au dat seama că într-adevăr poate cădea", scrie Corriere della Sera, citând un deputat. 

Potențialul viitor conducător de la Roma este citat, de asemenea, cu expresii precum: "Limitele uniunii monetare sunt vechi și depășite și au afectat Europa ... Nu mă agăț de o regulă mică".

Consolidarea pragmaticilor

Cu un astfel de discurs, ministrul populist aruncă din nou și din nou costul datoriei publice italiene în aer, restrânge spațiul de manevră al guvernului său și amenință existența băncilor italiene. Și, prin urmare, stabilitatea structurii financiare europene.

Omul nu poate fi dovedit cu o ghioagă mare - fie ea a Bruxellesului (UE), a Frankfurtului (BCE) sau a Washingtonului (FMI). 

Ci numai cu dorința constantă a UE de a discuta, cu oferta permanentă de a face pași mici, progrese mici. 

Și acolo unde este posibil să fie consolidați oamenii rezonabili și pragmatici din țară, în Banca d'Italia, în companii, în ONG-uri și în societatea civilă în general.

Ghioaga de la Bruxelles, pe de altă parte, îl întărește doar pe bărbatul puternic de la Roma. Faptul că UE trebuie totuși să intervină, dacă nu dorește să-și arunce propriile reguli peste bord, fără a fi convenit un substitut, este la fel de corect. Soluția la această problemă stă exclusiv în mâinile italienilor. Dacă încă mai au timp să o aplice.