Predicatorul urii

Cuvântul "xenofobie" vine din greaca antică și înseamnă literalmente "teama de străini". Din punct de vedere psihologic, el trebuie privit la fel ca utilizarea termenului "fobie" în alte contexte politice sau sociale.

Cine de pildă se descrie pe sine "homofob", nu (doar) se teme de homosexuali ci, mai presus de toate, nutreşte sentimente negative - ură și dispreț - față de aceştia.

În mod similar, xenofobia nu este caracterizată (numai) de frică, ci și de ura și disprețul față de străini.

Ceea ce ne aduce la Donald Trump. Având motive să se teamă de alegerile intermediare din această săptămână, el alimentează temerile, ura și disprețul resimţite de electoratul său faţă de tot ceea ce este "altfel".

Ura, disprețul și promovarea fricii sunt indisolubil legate de PR-ul marca Donald Trump, chiar dacă unele idei sunt de-a dreptul ridicole, inumane sau nerealiste.

De pildă zidul la graniţa cu Mexicul, promis în campania electorală, separarea imigranților ilegali de copiii și bebeluşii lor sau modificarea prin decret prezidenţial a drepturilor constituţionale privind dobândirea cetățeniei americane.

Contra-argumentele privind inutilitatea zidului, critica exprimată inclusiv de unii republicani la adresa comportamentului deplasat al reprezentanţilor US Immigration and Customs Enforcement și părerile aproape tuturor experților constituționali, nu îl interesează pe Donald Trump decât ca muniție suplimentară în lupta sa de împărțire a națiunii între buni şi "liberali", asigurându-şi astfel puterea.

De asemenea, republicanii săi îi numesc "liberali" pe toţi aceia care apără poziţii mai de stânga, ceea ce în limbajul lor nu înseamnă nimic altceva decât comuniști.

Oricine nu-l susţine pe Trump și ideile sale este împotriva lui, ba chiar eventual comunist și trădător.

Prin anunţul privind trimiterea de 15.000 de soldați americani la frontiera mexicană pentru a opri o caravană de 5.000 de imigranți neînarmați, Trump continuă să alimenteze temerile și ura adepților săi, care se gândesc că, de vreme ce președintele consideră necesară trimiterea de soldaţi bine instruiţi şi înarmaţi până în dinţi la frontieră, siguranţa naţională este serios periclitată.

Oricum, pentru ei pare să nu conteze deloc că, fără mandatul explicit al Congresului, militarii americani nu au voie să facă nimic, în afară poate de a se posta amenințător la frontieră.

Ei nu au cum să împiedice migranții să treacă granița, având cel mult opţiunea să alerteze trupele de frontieră în cazul în care observă treceri ilegale ale graniţei. Orice fiecare fermier din zonă poate face acest lucru. 

Campania electorală din 2016 a lui Trump a avut un succes surprinzător pentru toată lumea, inclusiv pentru el însuși.

Totuși, pentru că nu se prea poate lăuda cu reuşite concrete pentru alegătorii săi, el nu poate repeta acest succes decât prin accentuarea propriei retorici şi avansarea unor idei ieşite din comun, astâmpărând astfel setea de senzațional. Atât a adepților săi, cât și - trebuie de asemenea spus - a presei din SUA.

Oricând de ciudate ar fi ideile, sloganurile şi politicile trumpiste, ele produc suferinţă unor oameni. Ei suferă fără ca electoratul şi clientela lui Trump să poate profita în vreun fel.

Imigranţii respinşi nu pot crea noi locuri de muncă în industriile cărbunelui şi cea auto, și nu contribuie la ameliorarea sistemului de sănătate sau la reducerea impozitelor.

Pentru această suferință, care nu aduce beneficii nimănui, cineva poartă responsabilitatea.

Părerea generală este că această persoană este preşedintele Statelor Unite. Ceea ce îl transformă pe ciudatul candidat Trump într-un predicator al urii.