1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Populismul a câștigat în Italia

5 decembrie 2016

Oponenții reformei au învins la referendumul din Italia, în urma unui vot emoțional, nu rațional. Urmările vor fi rele pentru viitorul Italiei. UE se adâncește în actuala criză de identitate, crede Bernd Riegert.

https://p.dw.com/p/2Tk9z
Symbolbild | Italien nach Referendum
Imagine: imago/R. Peters

Matteo Renzi este al doilea șef de guvern din UE care demisionează după pierderea unui referendum. Înaintea premierului italian, cel care și-a părăsit funcția a fost șeful guvernului britanic David Cameron. Ambii au pierdut în fața unor coaliții formate din cetățeni revoltați și populiști de stânga și de dreapta. Întreaga Europă se confruntă în prezent cu ascensiunea formațiunilor populiste. Marine Le Pen în Franța, Matteo Salvini de la Lega Nord în Italia, de partea dreaptă a spectrului politic; Beppe Grillo și opoziția sa fundamentalistă, la stânga. "Viva Trump, viva Putin, viva Le Pen!" a scris pe Twitter Salvini, care vrea să separe nordul bogat al Italiei de sudul mai sărac. Greu de închipuit la ce nivel a putut să scadă dezbaterea politică.

Bernd Riegert, corespondent DW la Roma
Bernd Riegert, corespondent DW la Roma

Desigur că votul democratic exprimat de 60% din italieni în defavoarea reformelor propuse de Renzi trebuie neapărat respectat, mai ales în contextul unei participări neașteptat de mari la urne. Dar motivele pentru acest derapaj sunt greu de înțeles. Renzi a fost trimis la plimbare de cei revoltați, de cei frustrați, de cei dependenți, de mulți alții care au avut de profitat de sistemul parțial corupt din Italia. Dar s-au gândit ei oare la consecințele votului lor? Au cumva soluții mai bune de oferit? Economia și așa slăbită va avea de suferit în plus după incertitudinea generată de rezultatul referendumului. Ce investitor are curajul să vină într-o țară în care viitoarele alegeri ar putea fi câștigate de mișcarea anti-politică Grillo?

Riscat și pierdut

Matteo Renzi și-a așternut în mare parte singur patul. El este un jucător politic care nu se teme să-și asume riscuri. După ce a câștigat alegerile europene în 2014, Renzi s-a considerat destul de puternic să facă pasul cel mare și să inițieze reformarea țării. Și-a legat soarta politică de cea a reformei și a cerut poporului italian un fel de vot de încredere. Renzi a dat înapoi după ce sondajele de opinie i-au sugerat că s-a grăbit. Dar nu a mai avut ce să facă. Opoziția, în frunte cu megapopulistul Beppe Grillo, nu a irosit această șansă. Grillo le-a spus italienilor că Renzi ar vrea să-i păcălească și să le fure democrația. Afirmații desigur fără sens, la fel ca întreg programul politic al comediantului și bloggerului Grillo.

Renzi a încercat - prea arogant și plin de sine - să reformeze aparatul politic italian. Un scop corect, chiar dacă nu toate detaliile au fost optime, după cum apreciază specialiștii. Renzi a dorit să arate că sistemul învechit și parțial corupt poate fi totuși reformat. Ceea ce nu a fost cazul. Iar Renzi trebuie să își asume acum urmările cursului său riscant.

Să bați pasul pe loc nu aduce progrese

Piețele financiare și investitorii vor pedepsi cu siguranță economia stagnantă a Italiei și băncile ei subcapitalizate. Italia ar putea recădea în recesiune. Datoriile și așa imense vor crește în continuare. Astfel, Italia va deveni o problemă pentru întreaga UE. Uniunea nu are nevoie de așa ceva, după Brexit și în contextul crizei nerezolvate din Grecia. În cel mai rău caz, Italia va avea timp de un an un guvern de tehnocrați, care va prelungi actualul status quo până la următoarele alegeri. Dacă s-ar organiza acum prea curând alegeri, ar exista șanse ca trupa populistului Grillo să ajungă la putere. Grillo, care stimulează mereu mânia și frustrarea italienilor, dorește ca țara sa să iasă din zona euro. Acesta ar fi probabil sfârșitul monedei comune, pentru că Italia este a treia economie ca mărime a uniunii monetare și un plătitor net la bugetul UE și la fondurile speciale de salvare.

Populiștii din Italia, spre deosebire de cei din celelalte țări ale UE, nu s-au axat major pe xenofobie, criza refugiaților sau naționalism. Cu toate acestea, votul referendumului italian îi dă apă la moară populistului olandez Geert Wilders sau unei Marine Le Pen în Franța, care vor merge la începutul anului viitor la vânătoare de voturi. Nu e exclus ca virusul populist să cuprindă apoi și Germania, unde "Alternativa pentru Germania" va încerca să-i mobilizeze la alegerile din toamnă pe cetățenii germani revoltați. Votul de duminică al italienilor îi ajută pe toți acești populiști din întreaga Europă. Mamma mia!