Plictiseală în campania electorală? Nicidecum!

În anul 2015 am părăsit Statele Unite, cu un an și jumătate înaintea alegerilor prezidențiale. Deja pe atunci Donald Trump era mereu prezent pe micile ecrane. Era ca o adiere de vânt care anunța furtuna. Barack Obama, președintele în exercițiu, aparținea deja de trecut și apărea tot mai rar la televizor, în programele de știri, aparent incapabil să mai schimbe politic ceva.

Ce contrast față de campania electorală germană la care asist pentru prima dată la Berlin! Abia acum, cu puțin timp înaintea alegerilor pentru Bundestag, campania a devenit mai dinamică. Contracandidatul lui Merkel, social-democratul Martin Schulz, și-a anunțat abia în ianuarie candidatura, iar la sfârșitul lui august spunea că sondajele de opinie nu sunt concludente, fiind prea devreme pentru a pune mult preț pe ele. Presa europeană îl acuză de letargie. Mie mi se pare că atitudinea sa merită respect.

Felinare, afișe de carton, metode învechite

Și obișnuitele afișe electorale, care atârnă de aproape fiecare al doilea stâlp de iluminat din Berlin, mi se par în ordine. Deși de modă veche. Mai plăcute decât cascadele de spoturi TV și e-mailuri spam care se revarsă asupra americanilor în perioada electorală. Germani adepți ai noilor tehnologii fac bancuri în prezența mea pe seama campaniei electorale analoge din Germania și mă privesc ca pe un reprezentant al lumii digitale.

Campania electorală din SUA o fi fost ea modernă, dar a fost și monstruoasă. În 2008 echipa lui Obama a apelat pentru prima dată la tehnica de "microtargeting". Astăzi această tehnică e standard. Candidații adună date despre cei înregistrați ca alegători, începând cu vârsta și terminând cu preferințele privind emisiunile TV. Astfel, electoratul poate fi împărțit în grupe. Pentru "tinerele mame" este conceput un text publicitar special, care se deosebește net de cel destinat "hispanicilor conservatori", de exemplu.

În funcție de cifre

Echipa lui Trump a recurs la "voter suppression operations". Prin publicitate negativă la adresa contracandidatei Hillary Clinton s-a dorit împiedicarea electoratului de culoare, în special, să-i acorde acesteia votul. Obiectivul urmărit nu era determinarea acestui segment al electoratului american să-l aleagă pe Trump, ci să nu aleagă deloc. Clinton a folosit un algoritm, numit "Ada", care prelucra zilnic 400.000 de modele teoretice privind rezultatul la urne și făcea recomandări în legătură cu locul unde ar fi indicat să țină un discurs sau să difuzeze spoturi publicitare TV, pentru a-și spori șansele.

Decență în loc de algoritmi

În Germania, protecția datelor nu permite așa ceva. Toate informațiile legate de alegători trebuie anonimizate. Doar locul, nu însă și numele sau numărul de telefon, poate fi corelat cu alte date culese. Un consilier din echipa electorală a cancelarei Merkel mi-a explicat că un mare mănunchi de date i-ar ușura munca, dar acest lucru nu este compatibil cu legislația în vigoare și nici cu percepția sa despre decență.

Ar mai fi un motiv pentru care campania electorală din Germania e mai plicticoasă decât cea din SUA. Candidații celor patru partide mari din Republica Federală au cheltuit în 2013, la un loc, mai puțin de 60 de milioane de euro în campanie. În SUA, Hillary Clinton a adunat doar sub formă de donații nu mai puțin de 1,2 miliarde de euro. 

Kill your idols

Nu sunt tocmai adeptul unei politici anoste. Consider că e nevoie de o dezbatere aprinsă. Iar aceasta nu poate avea cu adevărat loc, deoarece Merkel și Schulz împărtășesc în multe chestiuni păreri similare. Dar un bărbat ca Trump pare consecința firească a unei culturi electorale în care divertismentul primează în fața informației, în care culegerea de date e mai importantă decât dezbaterea. Dacă Germania vrea să-și modernizeze alegerile și să aibă o campanie electorală mai palpitantă, atunci nu cred c-ar fi bine să aleagă tocmai SUA drept model.

Autor: Amien Essif/ maw