Opereta continuă: UE şi Tsipras

Bruxelles-ul îşi doreşte acum mai mult ca oricând linişte pe frontul grecesc. S-a ajuns până acolo încât mulţi responsabili europeni au sperat chiar într-o victorie a lui Alexis Tsipras, pe care îl cunosc deja de jumătate de an. Un Tsipras care, se speră, a făcut saltul de la revoluţionar de profesie la om de stat în ultimele luni de criză. Un om pentru care responsabilitatea pentru propria ţară este prioritară în faţa tuturor jocurilor de putere. Primul său mandat a lăsat o impresie de devastare, cu economia în prăpastie şi cu închiderea băncilor. Dar mulţi nu pot renunţa se pare la credinţa că în fiecare om există ceva bun.

Jocul strategiilor continuă

Cine câştigă alegerile, primeşte felicitări de la Bruxelles. Conducerea UE vorbeşte de provocări şi de eforturi constructive. Şeful Parlamentului European pune însă punctul pe i. Declară că i se pare de neînţeles cum Alexis Tsipras reface coaliţia cu naţionaliştii din Partidul Anel. Martin Schulz ştie însă foarte bine de ce procedează astfel premierul elen: nu vrea să aibă alături la guvernare un partener incomod, care îi pune întrebări dificile şi îi pune la îndoială deciziile, care se impune prin competenţa sa. Dacă Tsipras s-ar fi aliat cu foştii social-democraţi sau cu liberalii de la Partidul Potami, ar fi avut alături probabil nişte experţi de la aceste formaţiuni, experţi care au habar de funcţionarea economiei şi care au poate chiar experienţă la guvernare. Şeful Syriza nu vrea însă aşa ceva, chiar dacă partidul său duce lipsă amarnic de astfel de specialişti. Tsipras vrea să ia singur toate deciziile importante, ceea ce nu poate fi un semn bun pentru viitor.

Poate că grecii îşi doresc să fie minţiţi la fiecare pas de şeful lor de guvern. În campania electorală, Tsipras le-a promis din nou luna de pe cer: că ar putea îmbunătăţi condiţiile din pachetul de salvare negociat cu creditorii, că ar putea renegocia termenii acordului. Un nonsens. Creditorii nici nu vor sta de vorbă cu el până când Tsipras nu va aplica reformele convenite. Premierul elen are acum la dispoziţie doar patru săptămâni pentru a elabora şi ratifica legi necesare pentru aplicarea unor măsuri dureroase. Pe o listă lungă de măsuri se află, de exemplu, reformarea sistemului de pensii şi a celui administrativ, privatizarea pieţei energetice şi a porturilor. Nu este de ajuns de data aceasta doar să îndeplinească formal solicitările partenerilor. Tsipras are nevoie de oameni capabili să pună în aplicare programul negociat cu UE. Cum ar putea însă o persoană care le spune mereu conaţionalilor că programul de reforme este un şantaj şi o răutate să vireze brusc şi să dea dovada voinţei de a-şi asuma responsabilitatea pentru ţara sa?

Spune-le oamenilor adevărul!

Premierul grec se prezintă drept un erou al poporului şi un răzbunător al celor săraci: un amestec de Robin Hood şi d'Artagnan. În următorii ani va trebui însă să-şi convingă poporul să accepte nişte medicamente tare rele la gust; nişte medicamente salvatoare însă. Fără reforme, Grecia nu va cunoaşte din nou creştere economică. Iar drumul de urmat tocmai ce a devenit şi mai dificil: Tsipras este răspunzător pentru asta. El trebuie să le mai spună compatrioţilor că criza elenă a părăsit scena europeană. Acum este momentul crizei refugiaţilor, una care implică toate resursele blocului comunitar.

În fine, Tsipras trebuie să se asigure că Grecia va redeveni un stat funcţional. Felul în care autorităţile elene i-au tratat pe refugiaţi a evidenţiat din nou incapacitatea şi rea-voinţa administraţiei greceşti. Va fi însă premierul elen în stare să ia toate aceste măsuri grele? Alexis Tsipras s-a dovedit un tactician iscusit; dacă este cu adevărat în stare să guverneze, probabil nu ştie încă nici el. S-a maturizat brusc politicianul Tsipras? A perceput în cele din urmă gravitatea situaţiei? Nu se prea vede. Un singur lucru este clar: la capătul drumului aşteaptă Wolfgang Schäuble. Iar în spatele acestuia se profilează o fantomă cu numele de Grexit.