Comentariu: Onoarea broaştelor

Ironic este că prenumele lui Honorius Prigoană, aparentul măr al discordiei în Partidul Democrat-Liberal, trimite cu gândul la onoare. Criticând această desemnare pentru alegerile dintr-un colegiu bucureştean, europarlamentarul Cristian Preda vorbeşte de fapt despre onoarea absentă în partidul din care face parte. Modernizarea PD-L şi diminuarea influenţei oligarhiei financiare ar recupera o parte din onoarea pierdută a partidului portocaliu care, în urmă cu 5 ani, îşi făcea un titlu de glorie din lupta împotriva corupţiei. Linia de atac a lui Cristian Preda este corectă dar se ridică semne de întrebare în privinţa eficienţei sale.

Întortocheate sunt culisele puterii

Într-un interviu Hotnews.ro, Cristian Preda a evitat să ofere un răspuns clar întrebărilor repetate care vizau competenţa Elenei Udrea de a deţine un portofoliu ministerial. Deşi nu a ezitat să critice modul prin care Udrea a ajuns la vârful partidului, Cristian Preda nu a şarjat împotriva ei în aceeaşi măsură în care a făcut-o împotriva lui Honorius Prigoană. Diferenţă de ton care developează straturile de putere din interiorul partidului.

Deja celebrul trio Blaga-Videanu-Berceanu doreşte să obţină puterea de facto în PD-L. În cercul lor lucrurile sunt clare: influenţa se numără în bancnote. Celălalt pol de putere provine de pe culoarele palatului Cotroceni, acolo unde strategia lui Traian Băsescu a pus alături persoane atât de diferite cum sunt Elena Udrea pe de o parte şi Cristian Preda sau Sever Voinescu de cealaltă parte. Şi unii şi alţii au fost utilizaţi drept cârlige electorale pentru peşti de dimensiuni diferite. Acum, când pescuitul electoral s-a încheiat, aceşti oameni incompatibili se trezesc în aceeaşi barcă şi fiecare are broasca lui de înghiţit.

Onoare şi putere

În presa de la Bucureşti s-a titrat că intelectualii lui Traian Băsescu atacă oligarhia de partid. Dar cu excepţia lui Cristian Preda, ceilalţi au ales să-şi înghită broasca. Sever Voinescu sprijină candidatura lui Honorius Prigoană, în timp ce Cătălin Avramescu sau Traian Ungureanu impresionează prin tăcere deplină. Chiar şi Cristian Preda nu reuşeşte să fie Savonarola până la capăt, ascunzându-şi colţii când vine vorba de Elena Udrea. Pentru că nimeni nu-şi doreşte să sfârşească ars pe rugul partidului.

De unde s-ar putea naşte aşadar valul de modernizare al PD-L? Dinspre Mircea Cărtărescu care critică onest greşelile noului guvern Boc? Sau dinspre fostul consilier prezidenţial Andrei Pleşu care spunea că l-a votat pe Traian Băsescu doar pentru că preferă un „Cocoşilă şmecher” drept preşedinte? Dar şi Cărtărescu şi Pleşu se află în tribune, în timp ce pe teren onoarea este prigonită între cele două porţi ale dorinţei de putere în numele lui, ce delicioasă ironie, Honorius Prigoană.

Autor: Vlad Mixich, DW-Bucureşti

Redactor: Robert Schwartz