Efectul eliberator al Olimpiadei

"Welcome to hell" - bune venit în iad. Cu aceaste lozinci îi întâmpinau poliţiştii, la finalul lunii iunie, pe turiştii sosiţi la aeroportul din Rio. Mesajul lor se traducea de fapt prin: nu vă vom putea asigura liniştea, dat fiind că nu ne-am primit salariile de luni bune.

Cei veniţi la Olimpiadă nu s-au speriat de o asemenea primire, din contră. Sute de mii de turişti şi de sportivi s-au aventurat în iadul de la Rio de Janeiro. În ciuda ameninţărilor teroriste, în ciuda Zika, în ciuda criminalităţii. Şi, minune: se simt bine! Savurează ospitalitatea braziliană, cultura, plajele şi natura, dar mai înainte de toate prima ediţie a Jocurilor Olimpice găzduită în America de Sud.

Rio de Janeiro reprezintă raiul şi iadul în egală măsură. Nici un alt oraş din Brazilia nu este caracterizat de asemenea contradicţii extreme. Rata înspăimântătoare a omuciderilor faţă în faţă cu pofta nestăvilită de viaţă şi petrecere.

Rio se serbează pe el însuşi

Mai sunt doar trei zile până când temperaturile vor începe să scadă la Rio. Sportivi, delegaţii şi turişti vor părăsi Rio. Numai luni sunt aşteptaţi 85.000 de turişti la aeroport. După Jocurile Paralimpice, flacăra olimpică se va stinge definitiv la Rio.

Şi totuşi, chiar dacă problemele metropolei sunt aceleaşi ca şi înainte - criminalitatea ridicată, haosul din circulaţie, spitalele în stare deplorabilă - şi chiar dacă poliţiştii vor continua să nu îşi primească salariile, Rio s-a schimbat. O nouă conştiinţă de sine a pus stăpânire pe locuitorii metropolei.

Este justificată mândria de a fi putut organiza, în condiţii extrem de dificile, cel mai important eveniment sportiv cu peste 10.000 de sportivi şi 500.000 de spectatori. Este o satisfacţie imensă, ca, după ani buni de şantiere, să vezi o altă faţă a oraşului. Şi este o bucurie să savurezi recunoaşterea internaţională a imenselor eforturi organizatorice, sportive şi sociale.

Jocurile Olimpice au eliberat Rio. L-au eliberat de complexele de inferioritate larg răspândite în rândul brazilienilor, care cred că în străinătate totul funcţionează mai bine decât în ţara lor. Eliberat de traume, sărăcie şi violenţele care au acoperit frumuseţea metropolei. Eliberat de iluzia că oaspeţii străini, mai ales cei din Europa şi SUA, s-ar purta mai bine decât proprii conaţionali.

Decăderea sportivilor americani

La o nouă conştiinţă a valorii de sine nu s-au aşteptat înotătorii americani. Încercarea lor de a înscena o tâlhărie pentru a distrage atenţia de la neregulile proprii, a eşuat. Cu atât mai penibilă este încercarea unor sportivi olimpici de a-şi acuza pe nedrept gazdele.

Şi Comitetul Internaţional Olimpic (IOC) are nevoie de o reorganizare. Atât timp cât printre membrii lui se numără un Joseph Hickey, care vinde bilete de intrare la preţuri prohibitive, autoritatea lui este pusă serios sub semnul întrebării. În iadul de la Rio pare că dreptatea este mai degrabă la ordinea zilei decât în raiul olimpic al IOC-ului, care se bucură în Elveţia de miliarde neimpozabile şi care pretinde de la contribuabilii brazilieni să acopere deficitele din banii de impozite.

Ca şi la Campionatul Mondial din Brazilia, din 2014, şi Jocurile Olimpice din Rio au demascat dubla morală a celor numiţi teoretic să supravegheze spiritul olimpic şi fair play-ul sportiv. Tocmai ei se află la ani lumină distanţă de idealurile olimpice.

Mulţumim Rio! Bun venit în cel mai minunat iad de pe pământ!