O şmecherie marca Trump

Să începem cu vestea bună: cel puţin nu va exista un nou blocaj bugetar.

Vestea proastă? Preşedintele SUA, Donald Trump, nu a semnat doar compromisul bugetar la care a ajuns cu Congresul, ci a proclamat şi starea de necesitate, pentru a-şi respecta promisiunea electorală, aceea de a ridica "un zid mare şi frumos" la graniţa cu Mexicul.

Este tentantă trecerea cu vederea a depăşirii primejdiei unui nou blocaj bugetar (shutdown"), pentru a pune accent pe tertipul prin care Trump vrea să intre în posesia banilor necesari finanţării controversatului său zid. Dar nu trebuie procedat astfel. Oricine a văzut ce efecte ameninţătoare are un shutdown pentru milioane de americani, va fi recunoscător că s-a reuşit măcar alungarea acestei stafii.

Dar Trump nu ar fi el însuşi dacă nu ar provoca din senin un nou spectacol. În ciuda blocajului bugetar pe care el - cel mai bun negociator, după cum se autointitulează - l-a forţat, nu a fost capabil să ajungă la o înţelegere cu Congresul scindat, care să asigure finanţarea zidului. Nu trebuie uitat că Trump a promis iniţial că Mexicul va finanţa acea construcţie. Semnarea bugetului şi decretarea stării de urgenţă arată oficial că zidul lui Trump va fi plătit de contribuabilul american şi nu de statul vecin Mexic.

Starea de urgenţă nu rezolvă criza de la graniţă

Pentru a distrage atenţia de la acest aspect, Trump a recurs la o şmecherie deja cunoscută: se laudă că a rezolvat o criză, fără a menţiona că el însuşi a provocat-o. Fără discuţie, situaţia este dificilă la graniţa cu Mexicul. Dar vorbim despre o criză umanitară şi nu despre o stare de necesitate la nivel naţional, după cum a constatat pe drept cuvânt şefa majorităţii din Camera Reprezentanţilor, Nancy Pelosi. Mai mult decât atât, ridicarea zidului, o operaţiune ce va necesita timp, nu va înlătura postulata stare de urgenţă la graniţă.

Dar ţelul nu a fost niciodată o serioasă ameliorare a situaţiei. De aceea decretarea stării de necesitate este un şiretlic. Ţelul real urmărit de Trump este să apară în ochii susţinătorilor săi drept un om de acţiune. Prin eludarea Congresului aşa-zis slab, el se prezintă ca un lider hotărât care, atunci când situaţia o cere, nesocoteşte legislativul şi impune ceea ce el consideră că este în interesul naţional.

Cei mai mulţi americani nu sunt impresionaţi de starea de necesitate. Dar numeroşi susţinători ardenţi ai lui Trump o sprijină, la fel şi numeroşi republicani din Congres, care şi-au schimbat o dată în plus poziţia, după ce iniţial fuseseră împotriva decretării acesteia.

Dacă manevra lui Trump este legală - aceasta se va verifica în faţa justiţiei, nu doar la cererea unor activişti pentru drepturile omului, ci şi la solicitarea multor proprietari de teren, care vor fi deposedaţi în vederea ridicării zidului de graniţă.

Zeci de stări de necesitate în vigoare

Trebuie subliniat că această decretare a stării de necesitate este deosebit de neruşinată fiindcă este urmarea directă a celui mai îndelungat blocaj bugetar din istoria SUA, prin care Trump a supus Congresul unui şantaj deschis. Pe de altă parte, această măsură ca atare nu constituie o noutate. În SUA sunt în vigoare în prezent nu mai puţin de 31 de stări de necesitate la nivel naţional, a căror miză este, de exemplu, împiedicarea finanţării terorismului sau impunerea unor sancţiuni împotriva Siriei sau Coreei de Nord.

Trump se foloseşte în context de lacune ale sistemului politic într-un mod surprinzător pentru toată lumea. La fel a procedat când a afirmat, stupefiant, că importurile de metale din ţări ale partenerilor europeni sau din Canada constituie o ameninţare la adresa securităţii naţionale, astfel încât a putut institui taxe vamale pentru importurile din acele ţări concurente.

Un joc periculos

Lidera opoziţiei, Nancy Pelosi, l-a avertizat pe Trump că, pe viitor, preşedinţi democraţi ai SUA ar putea decreta starea de necesitate pentru teme controversate cum ar fi de pildă violenţa armată. Reacţia ei este de înţeles. Dar democraţii nu ar trebui să urmeze exemplul lui Trump. 

În loc să se joace cu focul şi să ofere posibilitatea unor preşedinţi potenţial iresponsabili, indiferent din ce partid provin, să decreteze starea de necesitate pentru a eluda voinţa reprezentanţilor poporului, Congresul ar trebui să-i retragă preşedintelui această posibilitate sau măcar să o limiteze substanţial.

În loc de a se plânge periodic că preşedintele partidului advers merge prea departe, legiuitorii ambelor partide ar trebui să profite de ocazie pentru a-l disciplina pe Trump şi pe viitorii preşedinţi, astfel încât aceştia să nu mai poată niciodată abuza de astfel de "stări de necesitate".