Nu vor fi ultimele victime din Turcia

O scurtă privire asupra faptelor: activistul german pentru drepturile omului Peter Steudtner a susținut în urmă cu două săptămâni în apropiere de Istanbul o prezentare pe tema managementului IT și securității datelor. El a participat la un workshop organizat de Amnesty International. Acum, Steudtner se află în arest în Turcia, împreună cu lideri ai organizației amintite.

Imediat după ce s-a aflat public de aceste arestări, au început să curgă știri de genul acesta: Steudtner (om cu familie) este nevinovat, acuzațiile care i se aduc sunt total nefondate iar "intimidarea" angajamentului pentru drepturile omului în Turcia a depășit între timp toate limitele.

Guvernul turc se apără

Știrile sunt impresionante, rețelele sociale au fost inundate cu mesaje de solidaritate. Trist este însă că autoritățile turce nu sunt interesate defel. Peter Steudtner și ceilalți membri arestați ai Amnesty International au devenit acum parte a mitologiei puterii de la Ankara.

Regimul condus de președintele Recep Tayyip Erdogan se declară după puciul eșuat din vara trecută mereu într-o luptă de apărare în fața unor "dușmani" interni și externi. În acest context social marcat de paranoia, neîncredere și frică, printre "dușmanii" externi au fost incluse și organizații ca Amnesty International.

Din perspectiva autorităților de la Ankara, este total irelevant de renumele total pașnic pe care îl au astfel de organizații în Occident. Imaginea pozitivă a acestora nu face decât să accentueze neîncrederea liderilor turci.

Legătură cu mitul creării Turciei moderne

Scenariul de amenințare prin "dușmani" externi prinde la o mare parte din societatea turcă. Acesta aduce aminte puternic de mitul creării Turciei actuale. 

Pe atunci, în tensiunile de după Primul Război Mondial, Kemal Atatürk a izgonit din țară puterile imperiale străine în "războiul de independență" și a creat Republica Turcia. Până în ziua de azi, această luptă împotriva "dușmanilor" din afară a rămas parte a modului în care turcii se raportează la propria istorie.

Iar guvernul de azi se folosește de acest fenomen răspândit în întreaga societate turcă: teama infiltrării unei puteri externe pare iminentă iar pe plan intern se insistă mereu asupra acestui scenariu al amenințării din afară - un context numai bun pentru a justifica tot felul de mecanisme de apărare.

Victimele acestei prigoane pot apărea nevinovate, precum un cercetător cu ochelari care prezintă un curs de IT managament sub organizarea unei grupări de drepturile omului. Asta nici nu contează. Jumătate dintre turci îl susțin în continuare fără rețineri pe președintele lor ales și pe guvernul dirijat de el.

Nu este de așteptat ca acest lucru să se schimbe: guvernul formațiunii AKP a acordat o mulțime de beneficii economice multor oameni săraci din Turcia.

UE și guvernul german nu schimbă nimic

Nu sunt prea mari speranțe nici în ceea ce privește influențarea situației din afara Turciei. Comportamentul guvernului german și al Comisiei Europene ne întăresc această convingere. În mare opoziție cu schimburile dure de replici din trecut, atât Bruxellesul, cât și Berlinul par mai degrabă interesate acum de consolidarea relațiilor cu Ankara. Este vorba de interese economice, ca și de menținerea acordului cu Turcia privind refugiații.

La sfârșitul anului trecut, Comisia a surprins cu propunerile de intensificare a uniunii vamale cu Turcia. O inițiativă sprijinită în iunie și de ministrul german de Externe, Sigmar Gabriel.

Inacțiune din afară, teatru mitologic de apărare a țării din interior: Peter Steudtner și colegii săi nu vor fi ultimele victime ale acestei prigoane a arestărilor fără motiv din Turcia.

Autor: Daniel Heinrich (os)