Nu există frăţietate între arabi

Reuniuni arabe extraordinare, emoţionante întâlniri de solidaritate, urmate de livrări de arme către diverse grupări de opoziţie şi de pornirea unei maşinării media ghidată mai ales din regiunea Golfului Persic, care nu obosea să înfiereze regimul lui Bashar el Assad prin reportaje lacrimogene şi tendenţioase transmisiuni în direct consacrate condiţiilor mizerabile de viaţă ale poporului sirian aflat sub cnuta monstrului de la Damasc. Toate acestea, cu scopul declarat de a sprijini poporul sirian şi a-l ajuta să trăiască în demnitate. Să fie numai acesta ţelul urmărit?

Acum, că poporul sirian are nevoie de sprijin mai mult decât oricând, mulţi "fraţi" arabi îi întorc spatele. Desigur, numărul refugiaţilor sirieni aflaţi în ţări vecine sărace cum ar fi Iordania (630.000) sau Liban (1,3 milioane) este mare şi solidaritatea manifestată de gazde nu poate fi elogiată îndeajuns. Şi alte ţări arabe, câteva, se implică remarcabil în favoarea victimelor războiului civil. Cu toate acestea, sirienii aleg în ultima vreme să se refugieze pe direcţia nord, înspre Europa. Numai în Germania, guvernul aşteaptă anul acesta 800.000 de refugiaţi, majoritatea din Siria.

Sprijin ciudat

Cifrele reflectă o realitate dramatică. Şi nasc o serie de întrebări. Câţi refugiaţi au primit pe teritoriul lor bogatele state arabe? Potrivit Amnesty International niciunul! Nici Qatar, nici Emiratele Arabe Unite, nici Arabia Saudită, Kuweit, Oman sau Bahrain nu au oferit refugiu unor sirieni. "Frăţietatea" şi "solidaritatea" lipsesc cu desăvârşire în "Umma", comunitatea mondială a musulmanilor, altminteri cu plăcere invocată. Arabii cu conştiinţă nu se pot decât ruşina de asta. În plină criză a refugiaţilor, lumea arabă eşuează pe toată linia - politic şi moral.

În loc să ofere siguranţă şi perspective, Arabia Saudită se arată dispusă să finanţeze 200 de noi moschei în Germania. Cel puţin aşa pretinde cotidianul libanez "Al Diyar", făcând referire la un aşa-numit consiliu al "liderilor spirituali ai refugiaţilor musulmani", care ar fi semnalat disponibilitatea emirului din Mecca, de a cheltui 200 de milioane de dolari americani în acest scop. Acesta ar fi un ajutor cu totul ciudat destinat unor oameni aflaţi la grea încercare. Nici nu trebuie să mire că unii politicieni germani au reacţionat cu stupefacţie la aflarea veştii. Deputatul laburist Fritz Felgentreu a vorbit în reţelele de socializare despre o "perspectivă macabră" iar secretarul general al creştin-democraţilor din Bavaria, Andreas Scheuer, a calificat oferta saudită drept "cinică".

Şansă irosită

Ştirea privind planificata construcţie a 200 de moschei noi în Germania nu a fost până acum confirmată oficial. În context, nici nu mai contează dacă este adevărată sau nu. Interesante şi grăitoare sunt în schimb reacţiile. Acestea demonstrează că politicienii germani îi cred pe saudiţi în stare de aşa ceva şi sunt nemulţumiţi de pasivitatea cu care statele de la Golful Persic asistă la criza refugiaţilor. Evident, ei se şi folosesc de acest prilej pentru a adresa Arabiei Saudite mesaje mai dure.

Sirienii care se refugiază nu au nevoie de mai multe moschei ci de ajutoare concrete şi de empatie. Exact asta şi găsesc în Germania, în majoritatea cazurilor. De aceea, germanii se pot aştepta să fie "răsplătiţi" de refugiaţi cu recunoştinţă şi respectarea legilor. Să fie răsplătiţi prin respingerea ofertelor care nu au legătură cu ajutorul concret. Nu Arabia Saudită sau alte state, nu salafiştii sau alte grupări radicale marginale existente în Germania trebuie să le ofere refugiaţilor o patrie în credinţă, ci asociaţiile musulmane recunoscute de statul german. Comportamentul bogaţilor "fraţi" arabi este greşit. Pentru musulmanii afllaţi în Germania, valabilă trebuie să fie doar legea fundamentală a ţării.