1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Nu este în zadar

Vanessa Fischer
11 ianuarie 2019

Deşi KiK nu va compărea în faţa judecătorilor, încercarea victimelor catastrofalului incendiu din Pakistan de a primi despăgubiri are urmări. Iar concernul nu ar trebui să fugă de responsabilitate, crede Vanessa Fischer.

https://p.dw.com/p/3BNCV
Imagine: picture-alliance/dpa/A. Burgi

Drepturile victimelor catastrofalului incendiu din 2012 sunt, potrivit legislaţiei pakistaneze, deja prescrise. Prin urmare, în Germania nu va avea loc niciun proces împotriva lanţului de magazine de textile KiK. Din punct de vedere juridic, decizia nu surprinde pe nimeni. Pentru reclamanţi, trei rude şi o victimă a devastatorului incendiu de la fabrica de textile din Pakistan, decizia este una amară.

Dar şi numai încercarea de a iniţia un asemenea proces s-a bucurat de mult interes din partea opiniei publice. Se vorbeşte acum despre asumarea responsabilităţii de către firme, ca şi despre condiţiile în care sunt nevoiţi să lucreze străinii pentru companiile cu impact global. Temele vor persista.

Încercarea de a crea un precedent

Au trecut şase ani de la accidentul din oraşul Karachi. În incendiul de atunci au pierit 259 de oameni. Rudele celor dispăruţi şi victimele nu au asistat impasibili la lipsa de acţiune a autorităţilor. Ei au depus o plângere colectivă civilă la un tribunal din Germania, pentru că la fabrica din Karachi se produceau majoritar textile pentru discounterul german KiK.

Procesul împotriva KiK - Saeeda Khatoon mama unei victime şi avocatul Remo Klinger
Procesul împotriva KiK - Saeeda Khatoon mama unei victime şi avocatul Remo KlingerImagine: picture-alliance/dpa/C. Gateau

Despăgubirile de 30.000 de euro solicitate de fiecare din cei patru reclamanţi aveau valoare simbolică. Importantă era obţinerea unui precedent şi asumarea responsabilităţii de către KiK. Chiar dacă încercarea a eşuat, ea nu va rămâne ultima de acest gen.

Tot mai des, organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului sprijină astfel de plângeri, parţial încununate de succes. Situaţia este contestabilă, pentru că ea dovedeşte şi eşecul actorilor politici. Acolo unde ei nu intervin, vor fi chemate să decidă în viitor tribunalele.

Remarcabil în acest caz este că presiunea asupra concernului textil german a fost atât de puternică şi vocea opiniei publice atât de asurzitoare, încât compania a acceptat să plătească rudelor victimelor aproape şase milioane de dolari cu titlul de despăgubiri. Gestul a fost mai degrabă motivat de răspunderea morală decât de acceptarea vinovăţiei. Şi totuşi, a existat încercarea de a deschide un proces, spre surprinderea conducerii KiK.

Responsabilitatea aparţine tuturor

Este clar că, după acest caz, concernele globale trebuie să îşi asume şi mai mult răspunderea. În paralel însă, legislaţia germană nu le oferă niciun punct orientativ. În Franţa, a fost recent adoptată o lege prin care producătorii sunt obligaţi să respecte drepturile omului, inclusiv în ţările în care activează distribuitorii lor.

De ani buni, imaginea branşei textile este afectată, fiind asociată cu exploatarea personalului. Nici asumarea individuală a responsabilităţii nu a schimbat prea mult situaţia. Este, în final, o răspundere colectivă a tuturor actorilor, inclusiv a angajaţilor. În Bangladesh, al doilea mare producător de textile după China, muncitorii din industria de profil protestează în aceste zile. Ei solicită salarii mai mari.

Şi ce face consumatorul? Pentru a nu deveni moralitatea în persoană, să lăsăm faptele să vorbească. Fiecare german cumpără în medie, pe an, circa 60 de piese vestimentare. Pe care însă la poartă doar jumătate din cât le îmbrăca în urmă cu 15 ani.