Peste șase milioane de analfabeți funcționali în Germania

În urmă cu câțiva ani, la televiziunile germane rula un anume spot promoțional: un angajat și șeful său. Șeful îl roagă pe angajat să scrie repede ceva pe o hârtie. Fața angajatului se crispează și acesta recunoaște ceva ce demult vroia să recunoască: nu știe nici să citească, nici să scrie. Șeful este consternat pentru un moment de ceea ce aude. Apoi, el pune mâna pe umărul angajatului său și îi spune: "Vino, trebuie să facem ceva în acest sens."

Căzuți în uitare

Mda, numai dacă ar fi așa mereu. Dacă societatea ar fi atât de tolerantă față de analfabetism cum este cu alte situații dificile. Nu este însă deseori cazul. Cine nu stăpânește bazele comunicării nici acasă, nici la serviciu, într-o lume supracomplexă și superrapidă, acela se scufundă într-o mare a rușinii și eșecului. Și, în final, în singurătate.

Mai întâi cifrele: potrivit unui studiu actual, comandat de Ministerul federal al Educației, în Germania anului 2019 există mai puțini analfabeți decât în urmă cu opt ani. Pe atunci erau 7,5 milioane, azi mai sunt 6,2 milioane. Raportat la populația totală de aproximativ 83 de milioane, este totuși un număr prea mare de analfabeți în cea mai puternică economie europeană și în țara poeților și gânditorilor. Dar mult mai îngrijorătoare sunt detaliile studiului: aproape jumătate din cei care nu știu să citească în germană au substrat migraționist și au învățat inițial altă limbă decât germana. S-au spus multe în ultimii ani despre necesitatea unei mai bune integrări și despre rolul atât de important jucat în acest context de limba germană. Datele la care ne-am referit mai devreme arată însă cât de mult mai este încă de făcut în acest sens.

Și deja înainte de publicarea acestui studiu, experții în educație au atras atenția că aproape 19% dintre copiii de 10 ani sunt ceea ce experții includ în noțiunea de analfabeți funcționali. Aceasta înseamnă că ei nu pot citi un text astfel încât să și înțeleagă ceea ce citesc. Sună groaznic, dar este și un semn al vremurilor actuale, în care în familii nu se mai prea citește copiilor iar smartphone-ul este principalul mijloc de comunicare. Un mesaj rapid pe Whatsapp nu are nimic de-a face cu capacitatea de a te exprima elocvent și cuprinzător pe o anumită temă. Iar subdotarea cronică a școlilor germane la toate nivelurile are până la urmă consecințe mai ales asupra copiilor ai căror părinți nu pot sau nu vor să le ofere acestora ajutorul necesar  în dobândirea cunoștințelor de citit și de scris.

Nici rușine, nici destin inevitabil

Dar cât de complexă este viața și fără cunoștințe de citit și de scris o dezvăluie alte date statistice: 62% din oamenii care trăiesc cu analfabetism funcțional sunt angajați într-un domeniu de muncă, chiar dacă nu într-unul cu nivel și statut înalte. Să nu știi să scrii sau să citești nu este deci nici rușine, nici destin implacabil care să ne oprească să trăim niște vieți pline. Și lucrurile se pot oricând schimba, cititul și scrisul pot fi oricând învățate. Ca în reclamă: "Vino, trebuie să facem ceva în acest sens". Acesta rămâne cel mai bun răspuns posibil.