Comentariu: NPD rămâne neimportant şi de-acum încolo

Nu. Eşecul noii tentative de scoatere a Partidului Naţional Democrat al Germaniei (NPD) în afara legii nu este o catastrofă. Mai degrabă este o ruşine pentru Bundesrat (Camera superioară a Parlamentului german) care, pentru a doua oară, a avut aşteptări prea mari, fără să ţină cont suficient de starea de fapt. Practic, în cazul acestui demers, au tras cu artileria grea după vrăbiuţe. La fel s-a întâmplat şi-n 2003, când Bundestag-ul, Bundesrat-ul şi Guvernul federal obţineau acelaşi rezultat din partea Curţii Constituţionale, în aceeaşi chestiune. Nimeni nu pune la îndoială faptul că NPD promovează o politică rasistă şi xenofobă. Însă numai atât nu ajunge pentru a fi interzis.

NPD - monograma complexelor noastre

Scoaterea în afara legii a unui partid este cea mai tăioasă armă a Legii Fundamentale. Şi este folosită numai când democraţia şi libertatea sunt grav periclitate. Iar pericolul trebuie demonstrat cu dovezi. Sincer, chiar ar trebui să ne temem de un partid mărunt, nereprezentat nici în forurile de land, nici în Bundestag? Nu trebuie. NPD este mai degrabă monograma complexelor noastre legate de trecutul nazist al ţării. Este de înţeles şi reflectă eforturile noastre de decenii întregi de a nu repeta greşelile trecutului (Niciodată fascism, niciodată război!). Un asemenea mecanism de autoapărare în faţa unui trecut deloc onorant n-are, însă, nimic de-a face cu demersul juridic pentru interzicerea unui partid.

Judecătorii Curţii de la Karlsruhe le-au reamintit din nou politicienilor această realitate. NPD poate funcţiona şi-n continuare. Poate rămâne la fel de neimportant şi-n continuare. Şi n-ar trebui să se supere nimeni. NPD este un grup restrâns care generează cel mult material pentru buletinele de ştiri privind organizarea şi situaţia financiară dezolantă a formaţiunii. Nu, democraţia nu trebuie să dezvolte o mentalitate izolaţionistă din cauza unor asemenea figuranţi.    

Demersul juridic a venit oricum câteva decenii prea târziu. Probabil, cererea de scoatere în afara legii ar fi avut succes în anii 60 şi ar fi fost şi necesară. La vremea aceea, NPD era reprezentat în mai multe parlamente de land, parţial deţinea chiar şi aproape 10% din voturi. Şi totuşi, în condiţiile aceleiaşi Legi Fundamentale, nimeni n-a luat iniţiativă. Mulţi nazişti erau încă activi pe piaţa muncii, climatul social era altul. Dacă vreodată, chiar şi teoretic, a existat pericolul ca NPD să provoace tulburări în tânăra Republică Federală, atunci a fost. Dar nimeni n-a avut curaj. Șansa a fost irosită.

Abia în timpul mandatului cancelarului Willy Brandt (1969-1974) a fost marginalizat NPD-ul. De ce? Fiindcă Brandt a mobilizat întreaga societate către centru-stânga şi a diminuat relevanţa extremei drepte. Fără nicio decizie judecătorească şi fără nicio cerere de interzicere a formaţiunilor extremiste. 

Combaterea extremismului de dreapta

Democraţia germană ar trebui să-i reziste cu uşurinţă acestui partid. Cu restricţii faci dintr-un partid mărunt o asociaţie a martirilor care îşi pot înfiinţa rapid, în altă parte, o nouă organizaţie. Mentalitatea extremistă nu poate fi anulată printr-o sentinţă judecătorească, ci trebuie combătută politic şi argumentativ.

Germania, peisajul politic actual şi societatea au o altă problemă de la o vreme încoace. Sub aspect istoric, NPD, transformat la un moment dat din țânțar în armăsar, a devenit caduc. Consensul social, echilibrul, se confruntă acum cu o nouă ameninţare. Alternativa pentru Germania (AfD), Pegida şi populismul de tip nou îşi caută şi chiar şi-au găsit, cu viziuni simple, aliaţi - după cum o demonstrează şi succesele înregistrate la alegerile de land ale noii formaţiuni de protest. Şi-n cazul acestora este valabil acelaşi lucru: fără interdicţii! Mai eficientă ar fi confruntarea cu adepţii unei viziuni simpliste asupra lumii.  

Autor: Volker Wagener / CS