Nimic nu e de la sine înţeles

"Dacă nu vă convine la noi, de ce nu plecaţi?" Multă vreme între restul europenilor a fost o modă să reacţioneze cu demonstrativă aroganţă la veşnicele nemulţumiri şi pretenţii excepţionale ale Londrei. Dar această modă a trecut. În Europa vântul bate acum din altă direcţie.

O uniune politică tot mai strânsă? Abia dacă mai susţine astăzi cineva această idee. Călătorii libere şi migraţia fără oprelişti a forţei de muncă? Peste tot barierele de la fruntarii sunt lăsate în jos. Solidaritate cu statele înglodate în datorii? Mulţi consideră că guvernul elen a abuzat de mărinimia europenilor. Au fost alte vremuri când au fost formulate toate aceste ţeluri măreţe şi idealiste. Vremuri de dinaintea crizei financiare, dar mai ales a crizei refugiaţilor.

Poziţii britanice se bucură de susţinere şi în Germania

Starea de spirit s-a schimbat şi în Germania, unde poziţiile premierului britanic David Cameron se bucură de tot mai multă înţelegere şi susţinere. În prezent, tocmai o ministră social-democrată germană se pronunţă pentru o limitare a pretenţiilor unor cetăţeni ai altor state ale UE, stabiliţi în Germania, de a beneficia de ajutoare sociale. Aceasta este probabil cea mai controversată solicitare a premierului britanic, iar noua poziţie a responsabilei de la Berlin nu se deosebeşte în esenţă prea mult de ea. Germanii au constatat în toiul crizei financiare cât de izolaţi se pot trezi la nivelul UE dacă cer reforme şi măsuri de stimulare a competitivităţii. Fără britanici le lipsea în acest sens un aliat decisiv. Chiar dacă Germania poate miza pe olandezi, suedezi sau finlandezi, aceştia nu exercită o influenţă la fel de mare. Iar marele partener care este Franţa s-a dovedit în ultimii ani a fi mai degrabă un adversar al reformei.

Şi în relaţiile cu străinătatea britanicii sunt aproape de neînlocuit. Regatul Unit este o putere cu drept de veto în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, este o putere nucleară, are o armată puternică, întreţine legături multiple în toate colţurile lumii iar Londra este de departe cea mai importantă capitală financiară a Europei. Astfel, Marea Britanie conferă UE o pondere sporită, care îi depăşeşte cu mult propria importanţă economică.

În Europa continentală mulţi sunt, evident, de părere că britanicii vor vota la referendum pentru rămânerea în UE, dacă ţării i se vor face concesii de natură economică. Dar nu e obligatoriu că va fi aşa. Cei mai mulţi dintre britanici sunt bunăoară foarte fericiţi că nu au renunţat la lira sterlină. Menţinându-şi moneda naţională, ei nu trebuie să contribuie la eforturile de salvare a monedei euro şi pot să-şi desfăşoare pe mai departe propria politică monetară. În plus, în ultimele săptămâni şi luni, britanicii au devenit tot mai fericiţi că nu fac parte din spaţiul Schengen. În acest fel ei se pot feri mult mai eficient de asaltul refugiaţilor. Britanicii au putut deci constata că există o viaţă şi în afara acestor două chestiuni fundamentale ale UE, probabil una chiar mai bună.

O viaţă bună în afara euro şi Schengen

De aceea, avertismentele rostite de şefa executivului german Angela Merkel şi de şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, acelea că viitorul întregii UE depinde de menţinerea monedei euro şi a spaţiului Schengen, sunt ignorate total de cetăţenii britanici. Iar dacă sunt luate în seamă, atunci numai ca mesaje panicarde sau, mai rău, ca încercări de şantaj.

Fără discuţie, moneda comună şi spaţiul Schengen de liberă circulaţie transfrontalieră sunt realizări importante. Dar dacă se vrea menţinerea Marii Britanii în UE şi, probabil, în curând şi a altor ţări, aceasta nu va fi posibil prin repetarea la infinit a unor lozinci. La Bruxelles răspunsul la toate problemele ivite a fost prea multă vreme "vrem mai multă Europă". Atât timp cât soarele lucea pe cer, cei mai mulţi s-au mulţumit probabil cu acest răspuns. Dar Cameron şi conaţionalii săi au îndrăznit să pună la îndoială aceste şabloane europene.

Este un proces salutar. Referendumul încă nu este decis. Nu s-a votat încă nici pro, nici contra. Întreaga UE ar trebui să dezbată acum ce vrea şi ce consideră a fi important.