Comentariu: Nesiguranţă generală

Probabilitatea de a deveni victimă a unui atac terorist la Köln, München sau Leipzig este extrem de mică. Cu toate acestea, de câţiva ani buni, cei mai mulţi germani trăiesc cu spaima atentatelor. O teamă justificată dacă ţinem seama de imaginile tragediei din noiembrie, de la Paris, de pildă. De imagini asemănătoare am avut parte şi la Londra (2005), Madrid (2004) sau New York (2001). Aceste atacuri au rămas mult mai adânc întipărite în memoria occidentalilor decât în cea a afganilor, irakienilor, sirienilor sau a nigerienilor. Ţări şi regiuni îndepărtate nu numai geografic, ci şi cultural sau religios.

Când bombele detonate la Bagdad sau Abuja curmă sute de vieţi, în Germania nimeni nu se gândeşte la securitatea proprie. Dar când poliţia împuşcă un bărbat care strigă "Allah e mare!", aşa cum s-a întâmplat recent la Paris, terorismul se simte ca fiind foarte aproape. Oare cât de alertaţi ar fi germanii dacă şi la Berlin ar avea loc un incident similar? Şi, totuşi, populaţia trebuie liniştită: "Nu vă temeţi. Germania nu scapă situaţia de sub control!"

Gemania - insula securităţii

La nivel global, în privinţa securităţii, Germania este o ţară de invidiat - lucru valabil atât pentru pericolele externe cât şi pentru cele ce ar putea veni din interior. Şi totuşi este neapărat necesar să vorbim fără perdea pe marginea unor subiecte tabuizate până acum, dintr-un motiv sau altul.

După agresiunile sexuale înregistrate în noaptea de revelion în mai multe oraşe germane, dezbaterea s-a încins. Şi e foarte bine aşa. Fiindcă, în sfârşit, putem discuta deschis despre infractori şi delicte dezgustătoare - de altfel, deloc noi. Însă a fost nevoie de agresiuni în masă pentru a lega acest subiect de securitatea internă.

Securitatea internă nu se referă numai la apărarea contra terorismului. Există diverse alte domenii: extremismul de stânga sau de dreapta, societăţile paralele, criminalitatea cotidiană. Toate acestea şi multe altele ţin de securitatea internă. Fiindcă, într-un fel sau altul, orice om a fost cel puţin o dată în viaţă victimă sau martor. Însă în societate niciodată n-a dominat sentimentul de nesiguranţă. În prezent, însă, situaţia pare să se schimbe.

Nedreptatea trebuie pedepsită

Până acum, pentru majoritatea femeilor, călătoria cu metroul pe timpul nopţii nu era nicio problemă. De la revelion încoace lucrurile s-au cam schimbat la Köln. Pentru a ne recâştiga încrederea în securitatea internă ar trebui să întoarcem foaia. Puterea stă în mâinile întregii societăţi. Abaterile ar trebui pedepsite.

Nu, nu avem nevoie de legi mai aspre, ci trebuie să le aplicăm pe cele deja în vigoare. Să punem în practică inclusiv expulzarea infractorilor străini, dacă se întrunesc toate condiţiile. Nu are de-a face cu xenofobia sau rasismul, ci este o problemă juridică. Infractorii cu cetăţenie germană condamnaţi sunt trimişi în închisori. E foarte simplu. Cel puţin teoretic...

Pedepsele sunt parte importantă a securităţii interne. Existenţa lor transmite mesajul că nicio faptă rea nu rămâne fără urmări. Problema este că, în general, rata de elucidare a cazurilor este destul de mică. Ba chiar la unele delicte este zero. De regulă, cui i-a fost furată bicicleta nu şi-o mai vede niciodată înapoi. Agresiunile de natură fizică sunt mai des reclamate şi pedepsite. Dar de rănile sufleteşti nu scapi niciodată. Şi cu cât se petrec mai des, iar lumea află de ele, cu atât mai pronunţat devine sentimentul de nesiguranţă. Inclusiv în rândurile celor care nu sunt afectaţi în mod direct.

Reversul monedei

"Mai puţin stat, mai mult sector privat" - tendinţă ce s-ar putea inversa dacă s-ar investi aşa cum trebuie în securitate. În primul rând ar fi nevoie de mai mulţi poliţişti în spaţiul public. Poliţia merită tot sprijinul moral şi material. În cele din urmă, vina privind eşecul poliţiştilor, justificat în anumite cazuri, tot pe umerii politicii cade.

Furia resimţită în urma recentelor incidente este consecinţa mult invocatei sintagme "Mai puţin stat, mai mult sector privat". Urmarea a fost înmulţirea constantă a firmelor de securitate particulare. Însă nu oricine şi le doreşte sau şi le poate permite. Făcând abstracţie de faptul că monopolul puterii de stat a fost insidios subminat.

Cum vom scăpa de nesiguranţă? În mod sigur nu se va petrece de azi pe mâine. Însă vom scăpa. Prin discuţii deschise, intervenţii dure, răbdare şi renunţarea la pretenţii populiste precum cererea privind mai multă supraveghere video sau folosirea armatei la menţinerea securităţii populaţiei. Doar n-o să ajungem să ne împăcăm cu gândul că de-acum încolo vom sărbători revelionul la Poarta Brandenburg păziţi de mii de soldaţi înarmaţi...