Comentariu: NATO are nevoie de o nouă strategie

Miniştrii de externe din ţările NATO sunt obligaţi să discute modul în care trebuie gestionat conflictul din Ucraina. Este, fără îndoială, un subiect important, în pofida posibilităţilor limitate ale alianţei militare occidentale de a influenţa situaţia. Punctele esenţiale ale noii strategii vor fi decise de cei mai importanţi oficiali implicaţi în criza ucraineană: ministerul de Externe, Frank-Walter Steinmeier şi secretarul de Stat american, John Kerry.

Însă noul proiect al Alianţei Nord-Atlantice se încheagă cu greutate, nu puţine fiind diversele rezerve manifestate de parteneri. De altfel, cel puţin deocamdată, NATO n-a reuşit să decidă dacă va continua să perceapă Rusia ca un partener, sau, dimpotrivă, ca o putere inamică.

Răspunsul la această dilemă, dar şi altele, care vizează chestiuni vitale pentru funcţionarea optimă a Alianţei, sunt aşteptate abia în luna septembrie, când va avea loc un summit. În schimb, ideea că nu va avea loc o extindere înspre est, pare a fi, deja, o certitudine. Acceptarea Georgiei şi Ucrainei în NATO în contextul actual este considerată extrem de inoportună de foarte multe voci avizate din cadrul Alianţei. O atare extindere ar declanşa, indubitabil, o reacţie dură din partea Moscovei.

De altfel, NATO admite că în situaţii precum cea din Ucraina, unde nu există un adversar militar, Alianţa este depăşită. Prin urmare, împotriva "omuleţilor verzi", recte mici grupări aparent dezorganizate de separatişti, structura nord-atlantică nu are nicio strategie.

Prin urmare, cum ar trebui NATO să reacţioneze la acţiunile armatei ruseşti, care agită spiritele la graniţă, în timp ce le asigură spatele separatiştilor, fără a lupta în mod activ?

Timp de 20 de ani, alianţa militară occidentală a încercat închegarea unei cooperări cu Rusia, demnă de titulatura "parteneriat de securitate". Adâncirea crizei din Ucraina şi anexarea Crimeei de către Moscova au dinamitat orice urmă de încredere. Poate dăinui cooperarea Rusia-NATO în virtutea zilelor bune din trecut?

Cele mai multe state membre sunt de părere că da, nefiind dispuse să renunţe prea uşor la parteneriatul cu Rusia. Alte ţări, precum Polonia, atrag atenţia că tratatul trebuie modificat, astfel încât NATO să poată staţiona trupe pe termen nedeterminat în ţările baltice sau în România, state care se simt ameninţate de acţiunile ruseşti.

Prin urmare, NATO trebuie să ia câteva decizii importante, cel târziu în septembrie. Însă, pentru a face faţă încercărilor care vin din est, Alianţa Nord-Altlantică trebuie, mai presus de orice, să rămână unită. Or, momentan, solidaritatea nu este cel mai bun atu al structurii.