"Modelul de succes Netanyahu" cu valabilitate limitată

Bucuria din discursul premierului israelian de după câștigarea alegerilor din aprilie s-a cam evaporat. Șase săptămâni mai târziu, Benjamin Netanyahu a fost nevoit să admită, chiar și indirect, că nu a reușit să formeze o coaliție de guvernare funcțională. Dar în loc să cedeze președintelui Rivlin sarcina formării noului executiv, "Bibi" (așa cum este el numit în limbaj popular) cel plin de resurse a acționat deja în vederea salvării poziției sale în această criză: în procedură de urgență, majoritatea deputaților din Knesset s-a pronunțat pentru dizolvarea Parlamentului și organizarea de alegeri anticipate pe 17 septembrie.

Acest al doilea scrutin în interval de șase luni ar fi o risipire de bani de ordinul milioanelor, a criticat Netanyahu, poziționat deja din nou în campanie electorală. El a găsit și vinovatul pentru această situație: Avigdor Lieberman, șeful partidului "Israel Beitenu" ("Casa noastră Israel"), formațiune alcătuită aproape în exclusivitate din israelieni emigrați din Rusia. Lieberman ar fi acționat pentru blocarea formării unei coaliții de guvernare.

Serviciu militar pentru ultraortodocşi?

Lieberman s-a aflat, cu cei cinci deputați ai săi, într-o postură decisivă în actul de alcătuire a coaliției de guvernare, scop pentru care "Bibi" ar fi avut nevoie de majoritatea necesară de peste 61 de mandate. Lieberman cunoștea desigur contextul și a negociat ca atare. El nu a renunțat la cererea sa principală, ca și evreii ultraortodocși să fie obligați să facă serviciul militar. Aceștia sunt scutiți de serviciul militar chiar de la întemeierea statului Israel. Dacă Netanyahu ar fi acceptat această solicitare, i-ar fi supărat pe partenerii săi de coaliție ortodocși, care i-ar fi întors spatele. Fără ei însă, ar fi eșuat la fel ca și fără Lieberman în formarea noii coaliții.

Acest subiect generează mereu controverse în Israel, dar partidele laice s-au ferit până acum să ia decizii clare și definitive, pentru că au nevoie de sprijinul formațiunilor religioase și ortodoxe. La un prag electoral de 3,25%, acestea intră mereu în Parlament și au participat până acum întotdeauna și la guvernare.

Alegerile anticipate ca mijloc de protecţie

În loc să spună lucrurilor pe nume, Netanyahu îl numește acum pe Lieberman drept "stângist" care oricum nu are ce să caute în guvernul său. Pe lângă faptul că afirmația în sine este falsă, prin ea, Netanyahu încearcă să mascheze faptul că pune și acum în prim-plan doar interesele sale: el a sperat că va convinge noua coaliție, care acum nu va mai exista, să aprobe o lege care îl proteja pe premierul în exercițiu de urmărirea penală. De exemplu chiar pe el însuși, confruntat de ceva vreme cu anchete pentru corupție și alte delicte similare. Procuratura generală a menționat chiar înaintea alegerilor din aprilie că ar fi posibilă o inculpare, în funcție de rezultatul audierii lui Netanyahu, prevăzută la începutul lui octombrie.

Dacă Netanyahu ar fi reușit să formeze un guvern, atunci ar fi folosit lunile următoare pentru a-și construi o protecție care să-l scutească de demersuri juridice. Ceea ce ar putea explica acum și graba cu care Netanyahu a impus decizia organizării de noi alegeri, în loc să cedeze altcuiva sarcina alcătuirii cabinetului. Acum el conduce un executiv de tranziție, din care nimeni nu se poate retrage și din care nimeni nu poate fi demis. Un astfel de guvern nu ar trebui să dețină prerogativul de a impune un scut anti-justiție precum cel dorit de premier.

În acest context, nu este de mirare că "Bibi" nu se poate bucura cu adevărat de succesele sale tactico-strategice din ultimele zile. Până și el trebuie să fi remarcat că "modelul de succes Netanyahu" nu mai este ce a fost și că termenul său de valabilitate este limitat.