Comentariu: Mirajul banilor ruseşti

Aurul din somptuoasele încăperi de la Kremlin trebuie că l-a orbit pe preşedintele ucrainean Ianukovici. Însă sumele mari de bani pe care Moscova le-a oferit Ucrainei sub formă de credite şi preţuri reduse la livrările de gaz, l-au convins definitiv să accepte propunerea Rusiei.

După refuzul de a semna tratatul de asociere cu UE, preşedintele Ianukovici nu s-a mai aflat în poziţia celui capabil să negocieze. Călătoria la Moscova a liderului ucrainean a reprezentat, deci, dovada falimentului unui politician care nu mai este în stare să decidă, în mod liber şi independent de presiuni, viitorul ţării sale.

Ucraina este, practic, în faliment, prăbuşindu-se sub greutatea datoriilor acumulate. Economia se află în recesiune, iar clivajul între bogaţi şi săraci este semnificativ. Recent, noul sistem de impozitare gândit de conducerea ţării a năruit speranţele multor firme mici şi mijlocii din Ucraina, în vreme ce marile companii ucrainene, numite în această ţară şi oligarhii, se bucură în linişte de privilegii. Exact aceşti oameni, oligarhii, îl sprijină pe Ianukovici.

Cât contează pentru Ianukovici dorinţa a sute de mii de persoane, care au ieşit pe străzile capitalei pentru a protesta împotriva întoarcerii spatelui Occidentului?

Sondajele arată că majoritatea ucrainenilor sprijină integrarea în UE a ţării lor, tendinţă observată chiar şi în estul ţării, unde se află bazinul electoral principal al lui Ianukovici. Aici, oamenii au ieşit de asemenea pe străzi, în pofida intimidărilor.

Însă visul unei Ucraine scăpată de oligarhi şi de Ianukovici - un stat de drept, democratic şi care poate asigura prosperitate pentru toată lumea - a fost distrus la Moscova.

Pe şeful de la Kremlin nu-l interesează doleanţele oamenilor din ţara vecină. Lui îi pasă doar de formarea unei noi uniuni a fostelor republici sovietice, gândită ca alternativă la UE, evident coordonată de la Moscova.

Fără Ucraina, deosebit de importantă din punct de vedere strategic datorită graniţei directe cu UE, planurile lui Putin nu au mult sens. Tocmai de aceea a şi fost atât de generos Putin cu omologul său ucrainean, căruia doreşte să îi ofere un ajutor în valoare de miliarde de euro pentru ca Ucraina să îşi poată plăti datoriile pe care le are la instituţiile financiare internaţionale şi, desigur, factura la gaze naturale importate din Rusia. Ucraina devine astfel şi mai dependentă de Rusia.

Politica de şantaj fără scrupule a lui Putin a avut succes. În ultimele luni, acesta a torpilat eforturile UE în privinţa Ucrainei, instituind chiar şi bariere comerciale, ştiind că economia ucraineană se află în paragină, iar un război economic cu Rusia ar fi sortit eşecului.

Ianukovici este primul şef de stat înfrânt de această politică neo-imperialistă a Rusiei. Nu-i, deci, de mirare că opoziţia de la Kiev îl acuză de vânzarea intereselor ţării, temându-se, nu fără motiv, că Putin ar putea cere inclusiv accesul la obiective industriale cheie.

Chiar şi reţeaua strategică de gaz către Europa ar putea încăpea pe mâinile ruşilor, lucru pe care Moscova îl solicită de multă vreme.

UE, care este interesată de o strânsă legătură cu Ucraina şi de stabilizarea ei ca stat suveran, nu îşi va atinge, momentan, scopurile. Deocamdată, priveşte neputincioasă modul în care Putin îşi extinde influenţa asupra Kiev-ului.

Demonstraţiile din Ucraina arată însă că oamenii din această ţară vor în Europa, motiv pentru care apropierea de Ucraina rămâne pe agenda de lucru a Uniunii Europene.