Migranţii din Africa sunt descurajaţi

Președintele francez a deschis sezonul politic după vacanța de vară cu o reuniune lejeră la Palatul Elysee din Paris. Dacă tema abordată nu ar fi fost una extrem de gravă, s-ar fi putut crede că Emmanuel Macron i-a invitat pe cancelara germană, premierii italian, spaniol și libian, precum și pe președinții din Niger și Ciad la niște taclale idilice despre experiențele din vacanță. A fost vorba însă la Paris despre soarta a sute de mii de oameni, migranți africani, care fie se află în Libia în așteptare, fie deja sunt porniți pe drumul spre Europa.

Proaspătul președinte francez vrea o nouă politică de migrație și refugiați și lucrează în acest sens rapid, iscusit și orientat spre rezultate. Vrea să le arate conaționalilor săi că este un lider care mișcă lucrurile, lucru care i-ar mai îmbunătăți cota de popularitate, prăbușită în ultimele săptămâni. Oaspeții săi de la Paris împărtășesc planul șefului de stat francez de a închide ruta de migrație pe Marea Mediterană iar potențialii migranți să fie ținuți în Africa natală. Acolo, ei trebuie să înțeleagă clar că nu au nicio șansă să obțină azil în Europa, ceea ce face practic imposibilă obținerea dreptului legal de rezidență în UE.

Rapid şi fără scrupule

Uniunea abordează tot mai rece acest subiect, nu mai pare preocupată de situația dificilă din Libia, nici de problemele cu care se confruntă oamenii din Africa de Nord. Italia nu mai vrea să primească noi refugiați, pe care celelalte state membre nu vor să-i accepte ulterior, conform unor cote de relocare. Spania se teme că ar putea să devină la rândul ei o rută pentru migranți iar cancelara Merkel vizează oprirea cu orice preț a unor fluxuri de refugiați care să traverseze Alpii din Italia pentru a veni în Germania. Merkel are alegeri generale de câștigat în mai puțin de o lună. Italia a încheiat un acord cu Libia, care prevede că paza de coastă libaneză îi va opri pe migranții șir refugiații care pornesc pe mare spre Italia și îi va aduce înapoi în Libia. Președintele francez a reușit în mod surprinzător să-i aducă la aceeași masă, la începutul verii, pe cei doi care își dispută puterea în Libia: premierul respectiv generalul rebelilor. Emmanuel Macron a reîncălzit vechea idee privind crearea unor centre de analizare a cererilor de azil în Libia, Niger și Ciad. Se discută din nou despre crearea unei mari tabere de refugiați pe coasta libiană sau, și mai bine, la granița de sud a Libiei. Degeaba protestează organizațiile non-guvernamentale și Înaltul Comisariat al ONU pentru refugiați. UE s-a decis: va fereca bine toate porțile.

Mai ales că rețeta funcționează deja. În iulie, numărul migranților pe Marea Mediterană s-a redus deja considerabil. Intimidarea migranților ilegali dă roade. Liderilor europeni puțin le pasă ce se întâmplă cu oamenii aceștia în Libia sau pe drumul din Nigeria prin țările din deșert. Nu este nevoie să privim prea atent ce se întâmplă - acesta pare să fie și motto-ul cancelarei Angela Merkel, care menționează cu jumătate de gură că eventualele abuzuri ar trebui cercetate. Sigur că Libia trebuie să respecte legile în vigoare, adaugă ea. Decât că nimeni nu poate verifica cu adevărat ce legi se respectă și nimeni nu vrea să o facă în primul rând. Măcar un succes va realiza această strategie: va strica afacerile călăuzelor și traficanților de persoane.

Reuniunea de la Paris a confirmat cursul de izolare pe care îl urmează UE și a vizat aducerea la bord a unor importante țări de tranzit africane, ca Nigerul și Ciadul. Ele trebuie să aibă grijă ca migranții și refugiații nici să nu mai ajungă măcar în Libia. Ambele țări sunt printre cele mai sărace din lume iar controlul politic al elitelor aflate la putere este slab. Șefii de stat din Niger și Ciad vor colabora cu plăcere, dacă vor primi ajutoare financiare substanțiale. Mai-marii din UE vor închide din nou ochii și vor ignora și mai departe avertismentele ONU privind pericolele care-i pândesc pe migranți.

Cine caută o viaţă mai bună, să facă cale întoarsă

ONU apreciază că 70% dintre emigranți sunt așa-numiții migranți economici. Pe aceștia nu i-ar obliga nimeni să-și părăsească țările de origine - acesta este argumentul servit în campania electorală germană nu doar de populiștii de dreapta de la Alternativa pentru Germania(AfD). Cancelara Merkel poate să fie convinsă că majoritatea electoratului german este de aceeași părere. Implementarea barierelor pentru migrația din Africa de Nord aduce multe avantaje pentru UE. Italia va respira ușurată. Disputa privind relocarea refugiaților din Italia și Grecia se va domoli. Dacă granițele maritime externe ale UE vor fi închise, se vor putea relaxa din nou controalele la frontierele externe din Zona Schengen. Și pe această temă amenința o mare ceartă în interiorul UE. La Paris s-a decis ca fortăreața Europa să se extindă mai mult spre Africa. Macron, Merkel și ceilalți vor considera rezultatul o victorie. Pentru mulți migranți însă, va fi o înfrângere amară.

Autor: Bernd Riegert/os