Comentariu: Litigiu amânat, Merkel salvată?

Graniţe închise, tabere de refugiaţi nou-înfiinţate. Mesajul Bruxelles-ului este clar. Dar îi vor asigura toate acestea cancelarei Merkel, supravieţuirea?

Epuizaţi după o lungă noapte de negocieri aprinse, liderii statelor membre ale UE au prezentat un acord privind gestionarea migraţiei care, mai presus de orice, este un viraj la dreapta pe drumul către transformarea Europei într-o fortăreaţă. Populiştii s-au impus.

Problema va fi mutată în afara blocului comunitar. Taberele de refugiaţi din Libia sau alte ţări nord-africane ar trebui să pară atât de înfricoşătoare încât migranţii africani n-ar mai trebui să încerce să ia calea Europei prin Marea Mediterană.  

Actuala strategie urmează modelul acordului încheiat cu Turcia. În Marea Egee există perspectiva de a nu se mai putea îndepărta de insulele elene, există şansa ca un număr mai mic de migranţi să tocmească nişte călăuze, să se urce în bărci nesigure şi să ajungă în UE. Aşadar, în oferta zilei: descurajarea. Nu-i nicio noutate. 

Nouă ar fi, de data aceasta, metoda de descurajare prin intermediul taberelor pentru refugiaţi din nordul Africii eufemistic numite "centre de debarcare". Uniunea vrea să se bazeze pe Libia, ca partener.

Tocmai pe Libia unde migranţii erau exploataţi şi torturaţi până acum. Paza de coastă libiană, dotată cu echipament de la Uniunea Europeană, îşi va extinde aria de supraveghere maritimă. Obiectivul este limpede: persoanele salvate din apele mării ar trebui trimise înapoi de unde au venit. Descurajare.

Strategia de cooperare cu ţările de provenienţă de pe continentul african este bine camuflată cu mulţi bani şi vorbe frumoase.

Colaborarea de care se agaţă inclusiv cancelara Merkel ar trebui să aducă roade în următoarele decenii. Un interval de timp mult prea lung pentru o problemă politică actuală.

Este regretabil faptul că noul guvern populist de la Roma s-a impus cu repingerea naufragiaţilor. Şantajul a avut efect. Cel puţin pe hârtie, Italia a primit taberele închise în care, cei care au reuşit să pătrundă pe teritoriul Europei, vor fi trimişi şi de unde ar putea fi distribuiţi în ţările dispuse să-i preia.    

Cine fuge acum este vinovat

Oricât de dură ar părea, strategia de descurajare a Uniunii Europene pentru migranţii de pe ruta Libia-Italia este o fantezie. Cum şi cine va înfiinţa centrele, cine le va administra şi păzi, nu este limpede.

În declaraţia comună de la finele summit-ului se mai menţionează lapidar că centrele n-ar mai trebui să-i încurajeze pe migranţi să-şi continue drumul. Populiştii pot triumfa.

Premierul maghiar Viktor Orban poate spune acum, pe bună dreptate, că ideea sa de a construi garduri, de a descuraja şi de a respinge de la graniţă s-a impus în cele din urmă. "Orbanizarea" politicii în domeniul migraţiei este un concept înfiorător de simplu. În declaraţia finală nu se vorbeşte nimic despre o migraţie legală sau coordonată în Europa.

Cu toate acestea, acordul încheiat la Bruxelles este numai unul preliminar şi superficial. Problema principală a Uniunii Europene - solidaritatea între ţări - nu a fost rezolvată, ci doar amânată.

Un grup din ce în ce mai numeros respinge categoric distribuirea solicitanţilor de azil care ajung în Europa. "Orbanizarea" funcţionează şi aici. Nu există reglementări noi privind răspunderea asupra migranţilor. Tratatul de la Dublin rămâne în vigoare.

Merkel, în continuare sub presiune

Iar cancelara de la Berlin? În disputa cu ministrul său de Interne, Angela Merkel a obţinut puţin, pentru scurt timp.

Dacă Germania îi va întoarce de la graniţe pe refugiaţi, cum doreşte ministrul federal Horst Seehofer (CSU), Austria îi va trimite mai departe în Italia şi îşi va închide graniţele. Din câte se ştie, Merkel nu a putut încheia acorduri bilaterale. 

Pentru a putea măcar evoca o "soluţie europeană", Merkel s-a văzut nevoită să adopte integral cursul etanşeizării graniţelor externe adoptat de ceilalţi participanţi la summit.

E pentru prima oară că Merkel s-a văzut nevoită să predea regia unei astfel de întâlniri la vârf a UE. Dar nu e clar deloc că toate acestea ajung spre a-i asigura pacea internă, germană, destabilizată de confruntarea dintre creştin-democraţii Angelei Merkel şi creştin-socialii ministrului de interne Horst Seehofer.

S-a spus că, pentru cancelară, acest summit este crucial. În fapt, întâlnirea n-a adus decât puţine soluţii practice. UE a constatat însă, o dată în plus, că problema "invaziei" şi "a presiunii asupra graniţelor ei" despre care s-a discutat în contradictoriu o noapte întreagă, nu există de fapt decât în capetele guvernelor populiste şi ale adepţilor ei tot mai xenofobi.

Fiindcă, potrivit documentului summitului, numărul imigranţilor în ţările UE s-a şi redus cu 95 %, în comparaţie cu 2015. De acum încolo se încearcă menţinerea restului de 5% în afara graniţelor Uniunii.