Comentariu: Lauda de sine a conducerii chineze nu miroase bine | Global | DW | 01.10.2019
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Global

Comentariu: Lauda de sine a conducerii chineze nu miroase bine

Conducerea chineză își elogiază performanțele. Poziția ei nu este însă atât de stabilă precum pare, consideră istoricul american Perry Link.

Cu ocazia aniversării a 70 de ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze, Partidul Comunist subliniază cu mândrie că țara a devenit cea de-a doua economie a lumii. În privința altor cifre, China e chiar pe locul 1: la rezervele de valută, la lungimea totală a șinelor pentru trenurile de mare viteză și la numărul telefoanelor mobile care sunt folosite la ora actuală. Multe dintre aceste recorduri se explică însă prin populația uriașă a Chinei, nu prin niște performanțe ieșite din comun ale conducerii.    

Nici afirmația Partidului Comunist Chinez că ar fi scos milioane de oameni din sărăcie nu prea corespunde realității. De la începutul anilor 90, sute de milioane de chinezi s-au eliberat singuri din sărăcie, prin zile de muncă extrem de lungi cu salarii proaste, fără protecție sindicală sau juridică oferită de tribunale independente (un mediu de afaceri foarte atrăgător pentru concernele multinaționale), îmbogățind în același timp elitele comuniste. În 2018, cei mai bogați 153 de așa-ziși reprezentanți ai poporului chinez aveau în total averi de aproximativ 650 de miliarde de dolari.

Moștenirea nefastă a erei Mao 

Perry Link, profesor la Princeton University

Perry Link, profesor la Princeton University

Nu-i o noutate că limbajul oficial al Chinei nu are nimic de-a face cu realitatea. Majoritatea chinezilor nici nu vor încerca să găsească un sens logic în propozițiile lui Xi Jinping de genul: "Vom menține necontenit socialismul cu specific chinez." Dar oricine știe ce înseamnă, de fapt, declarația: Taci și ascultă de partid! 

Limbajul contaminat politic e o moștenire nefastă a erei lui Mao Zedong și a "Revoluției Culturale". Dar Xi Jinping și Partidul Comunist Chinez nu pot să renunțe la ea. Xi are nevoie de Mao ca model și ajutor de orientare, nu știe să găsească alte stimulente programatice. Delirul supraestimării naționale al lui Mao, alături de revendicarea unei poziții de lider global pentru China, au adus multă suferință și au sfârșit într-un haos total. Mulți chinezi și-au spus că așa ceva nu are voie să se mai întâmple niciodată.  

Exuberanța naționalistă a Chinei de azi

Dar astăzi, cu patru decenii mai târziu, oficialitățile chineze se văd din nou pe drumul spre poziția de lider mondial. Din nou se elogiază "specificul chinez". Printre marile realizări recente din domeniul tehnologiei se numără folosirea extinsă a camerelor de supraveghere și recunoașterea facială cu ajutorul inteligenței artificiale, cât și o bază de date națională cu "puncte sociale", care să indice în ce măsură e demn de încredere un cetățean.

Va avea succes proiectul delirant al lui Xi? Dacă da, ar fi un rezultat prost pentru China și pentru întreaga lume. Dar și eșecul său ar fi înspăimântător: Cât ar dura haosul generat astfel și ce urmări globale ar avea? Poate să existe o cale de mijloc pașnică pentru o Chină mai umană? Chinezii care se angajează pentru un astfel de proiect au puțină influență.           

Slăbire prin concentrare a puterii?

Chiar dacă Partidul Comunist Chinez ține frâiele puterii și la 70 de ani după proclamarea Republicii Populare Chineze, merită să privim mai atent poziția liderului său. Xi Jinping trebuie să se confrunte concomitent cu mișcarea pro-democratică din Hongkong, războiul comercial al lui Trump, gripa porcină din cauza căreia au crescut costurile vieții de zi cu zi pentru chinezi și o economie care scade încetul cu încetul. Cine deține puterea în toate domeniile va fi tras la răspundere pentru toate problemele.

În tradiția comunistă chineză, conducătorii care au comis greșeli au ajuns adesea în spatele gratiilor. Nici familiile lor nu sunt în siguranță. De pildă, soția lui Mao a fost încarcerată după moartea acestuia.

Cu câteva zile în urmă, editorii ziarului Partidului Comunist Chinez, Quishi, au făcut ceva ciudat. Ei au publicat un discurs al lui Xi Jinping din 2014, în care liderul spunea că un sistem politic sănătos are nevoie de o schimbare de conducere ordonată. Cu patru ani mai târziu, Xi a abolit însă limitarea perioadei mandatelor prezidențiale. Orice ar însemna publicația recentă - dacă Xi ar avea dubii legate de decizia sa de atunci, motivele nu sunt greu de ghicit.