Comentariu: La summitul UE nu este vorba doar despre bani | Europa | DW | 23.02.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: La summitul UE nu este vorba doar despre bani

În timpul negocierilor privind bugetul UE, va fi clar cui îi place cu adevărat să fie în UE. În contextul actual, accentuarea divizării nu-i exclusă, consideră Bernd Riegert.

Preşedintele francez Emmanuel Macron şi cancelarul german Angela Merkel la summit-ul european informat de la Bruxelles

Preşedintele francez Emmanuel Macron şi cancelarul german Angela Merkel la summit-ul european informat de la Bruxelles

Bogați împotriva celor săraci, cei mari împotriva celor mici, finanţatorii împotriva beneficiarilor, lobby-ul agricol împotriva iubitorilor de inovaţii. Iubitorii de ajutoare financiare împotriva celor care doresc să facă economii. Fronturile din Uniunea Europeană sunt clare la începutul unei discuții lungi cu privire la bugetul UE pentru perioada 2020 - 2027.

Acest lucru nu este nou. La fel s-a întâmplat în orice discuție privind cheltuielile pe termen lung în UE. În acest sens, reuniunea la nivel înalt de vineri nu consemnează nimic deosebit. Șefii de stat și de guvern își prezintă reciproc interesele, pozițiile și liniile de demarcaţie. Toată lumea știe că trebuie să existe un compromis în cele din urmă, ca în orice altă negociere a bugetului.

Și, totuși, de această dată lucrurile sunt foarte diferite. Negocierile asupra bugetului ar putea fi o revelație pentru Uniunea Europeană, pe fondul dezacordului clar între membrii vechi ai UE, mai orientați spre valorile europene, și nou-veniți din estul continentului, care sunt dornici de ajutoare economice.

Bernd Riegert

Bernd Riegert

La un moment dat, această realitate nu va mai putea fi ascunsă în spatele cuvintelor; despre bani trebuie, într-o bună zi, să se vorbească pe şleau.

Refuzul încăpățânat ale ţărilor beneficiare de fonduri - Polonia, Ungaria sau Republica Cehă - de a prelua refugiaţi, respectiv de a manifesta solidaritate și respect faţă de dreptul european, poate enerva la maximum ţările finanţatoare. Banii vor fi acordaţi doar pentru buna conduită și numai în urma îndeplinirii unor criterii politice. Decalajul, care este vizibil de mult timp, s-ar transforma într-un hău.

Ora adevărului

Acest lucru nu are nimic de-a face cu vreun şantaj sau cu frauda, așa cum insistă să afirme politicienii polonezi, maghiari sau extrema dreaptă AfD. Contribuabilii au şi ei interesele lor. Cine plătește, comandă muzica. După bătălia bugetară, UE ar putea în cele din urmă să se dezintegreze într-un nucleu principal și unul periferic.

Retragerea altor state din UE nu mai este complet exclusă după Brexit. Dacă partidul polonez PiS crede că Bruxellesul dictează și şantajează, ar trebui să fie consecvent și să retragă Polonia (ţară beneficiară) din Uniune. Situația va deveni într-adevăr groaznică pentru UE dacă un alt plătitor net, precum Italia, îi va întoarce spatele, condusă de o eventuală coaliție național-conservatoare.

Neobișnuit este şi faptul că Germania, principalul contribuabil, este prima ţară care ia în calcul compensarea unei părţi din bugetul european, diminuat prin ieşirea Marii Britanii din UE. O mişcare pe care de obicei o faci la sfârșitul unei negocieri bugetare, nu la începutul ei. Ce îngrijorează partea germană? Sau este vorba pur și simplu de o tactică greșită de negociere?

Mai puţin este mai mult

UE ar face bine să îşi revizuiască în acest moment cheltuielile. Este promovarea agriculturii folositoare în acest moment? Trebuie UE să se implice în susţinerea zonelor slabe din punct de vedere structural? Este administrarea comună a frontierelor mai importantă decât cooperarea între universităţi?

Merită să aloci anual 130 de miliarde de euro pe care apoi să le redistribui via Bruxelles? Nu ar putea statele membre să îşi permită singure anumite cheltuieli? Nu ar fi mai bine ca, de exemplu, Germania să își subvenționeze direct fermierii fără a fi nevoie de redistribuirea birocratică a UE? Ce sarcini transfrontaliere trebuie finanțate?

În final, trebuie să existe și va exista un acord între statele membre și Parlamentul European. Oricine ţară care vrea să rămână în UE va trebui să accepte compromisuri, deoarece în ceea ce priveşte bugetul, Uniunea Europeană este condamnată să ia decizii în unanimitate.

Nimic nu se mişcă dacă nu vrea Polonia. Nimic nu se întâmplă dacă se împotrivesc Germania, Malta sau Luxemburgul. Se vor mai organiza multe summit-uri bugetare tensionate. Apoi, în 2019, se va negocia din nou timp de trei nopți pentru ca lucrurile să reintre în normal. Aceasta a fost întotdeauna rețeta UE. Va funcționa ea şi de data aceasta?

Bernd Riegert