Terorişti şi colonişti

Noi conflicte şi războaie din Orientul Mijlociu au împins în fundal conflictul dintre Israel şi palestinieni. Dar săptămâna trecută două incidente au amintit că vechiul conflict de decenii mocneşte în continuare.

Astfel, în aceeaşi zi în care Israelul a ucis în Gaza un lider militar al Jihadului Islamic şi gruparea teroristă a ripostat cu un tir de rachete asupra statului evreu, Curtea Europeană de Justiţie şi-a publicat decizia privind obligaţia de inscripţionare a mărfurilor care sunt exportate în UE din teritoriile ocupate de Israel.

Gaza, leagănul terorismului

Cele două incidente scot la lumină două aspecte care ne arată de ce rămâne în continuare nesoluţionat acest conflict. Ne arată situaţia din Gaza care a devenit un leagăn al terorismului. Ne arată de asemenea problema celor 600.000 de colonişti evrei stabiliţi într-un teritoriu care, potrivit dreptului internaţional, i se cuvine Autonomiei Palestiniene.

Prin uciderea ţintită a lui Baha Abu al-Ata, implicat evident în planificarea unor atentate comise în Israel, statul evreu a demonstrat precizia de care sunt capabile armata şi serviciile sale secrete. În acţiunea sa, Israelul poate fi sigur de o largă susţinere internaţională, fiindcă niciun stat din lume nu asistă neputincios la teroare îndreptată împotriva propriei populaţii.

Dar numai cu mijloace militare terorismul nu va putea fi înfrânt în Gaza. Fâşia Gaza este izolată aproape complet de restul lumii. 80 la sută din cei două milioane de locuitori ai săi sunt dependenţi de ajutoarele internaţionale. În puţine locuri din lume şomajul este mai ridicat decât în Fâşia Gaza, în special în rândul tineretului. În plus, Fâşia Gaza se numără printre regiunile de pe glob cu cea mai mare densitate de locuitori. De aceea terorismul va înflori în continuare dacă nu va exista o ameliorare vizibilă a condiţiilor de trai.

Politică externă ezitantă a UE

În sentinţa Curţii Europene de Justiţie privind obligativitatea inscripţionării mărfurilor exportate din teritoriile ocupate este vorba doar marginal despre protecţia consumatorului, de care vorbesc judecătorii din Luxemburg. Ei au flancat în primul rând prin decizia lor politica externă a UE, care priveşte coloniile israeliene ca pe o încălcare a dreptului internaţional şi un obstacol în calea soluţiei celor două state.

Sentinţa nu este un boicot, după cum susţin unii critici, fiindcă este permis în continuare exportul în UE a vinurilor din teritoriile ocupate, doar că acestea trebuie inscripţionate ca atare. De asemenea, sentinţa nu este un mijloc de presiune împotriva Israelului, fiindcă volumul de mărfuri exportate din teritoriile ocupate este redus. Cel mai important este pentru europeni că se pot iarăşi bate pe umeri cu o sentinţă ca aceasta, spunându-şi cât de grozavi sunt ei din punct de vedere moral. Dar ei nu influenţează astfel cu nimic politica Israelului şi nu vor putea schimba cu nimic politica israeliană de colonizare.

Copyright: Frankfurter Allgemeine Zeitung GmbH, Frankfurt am Main