Comentariu: Interesele, mai presus de compasiune | Europa | DW | 19.07.2019
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Europa

Comentariu: Interesele, mai presus de compasiune

Vicepremierul italian de dreapta Matteo Salvini nu poate decât să câştige "jocul bingo cu refugiaţi" la nivelul UE. De ce să-i facă pe plac ministrului de Interne german Horst Seehofer, se întreabă Bernd Riegert.

Matteo Salvini, vicepremier şi ministru de Interne al Italiei

Misiune îndeplinită: Matteo Salvini, vicepremierul de dreapta al Italiei, blochează progresarea politicii UE pentru migraţie

Ministrul german de Interne, Horst Seehofer, a calificat drept "deplorabilă" starea în care se află eforturile de salvare de la înec a imigranţilor care pornesc spre Europa din Libia. El s-a referit la "jocul bingo cu refugiaţi", cum i se spune în jargonul cinic de la Bruxelles jocului pe care-l joacă de fiecare dată statele UE când o nouă navă privată de salvare cu 40 sau 50 de imigranţi la bord se îndreaptă spre un port italian. Într-o astfel de situaţie, şefa direcţiei generale "Migraţie" din cadrul Comisiei Europene încearcă în teleconferinţe să convingă Ministerele de Interne ale ţărilor UE mai cooperante să găzduiască pe teritoriul lor câte o mână de oameni. Şi de fiecare dată o astfel de cerere este urmată de o deplorabilă târguială lipsită de orice milă. 

Această situaţie a fost provocată de ministrul de Interne italian, radicalul de dreapta Matteo Salvini, care obţine în ţara sa o victorie electorală după alta graţie temei refugiaţilor, temă ce stârneşte multă emoţie în societate. Salvini are astfel ocazia să se prezinte ca un apărător dârz al intereselor Italiei. Reţeta populistă a lui Salvini este următoarea: porturile închise şi descurajarea imigranţilor rezolvă problema. Dar un număr redus de state ale UE, conduse de Franţa şi Germania, nu mai vor să participe la acest joc de bingo. Vor să se ajungă la o înţelegere permanentă vizând un număr concret de salvaţi care trebuie să fie preluaţi regulat de ţările doritoare. 

Riegert Bernd Kommentarbild App

Bernd Riegert

Faptul că ministrul de Interne german Seehofer se implică în favoarea unei soluţii se datorează probabil curajoasei căpitane Carola Rackete, care a generat titluri de o şchioapă în presa mondială după ce a forţat acostarea în portul italian Lampedusa. Ea a trebuit tocmai joi, 18 iulie, în ziua în care miniştrii de Interne europeni s-au reunit în şedinţă la Helsinki, să dea socoteală în faţa procurorilor italieni. Dat fiind că Rackete a adus la ţărm imigranţi extenuaţi, ministrul de Interne Salvini vrea s-o vadă pe "pirată", după cum o numeşte, la închisoare. Acest caz a produs în Germania un val de solidaritate şi a repus în mişcare morile greoaie ale guvernului de coaliţie de la Berlin. 

Nimeni nu se simte responsabil 

Totuşi, în urma reuniunii miniştrilor de Interne de la Helsinki a devenit clar că, deocamdată, situaţia rămâne la fel de încremenită ca până acum. O posibilă înţelegere a fost amânată pentru luna septembrie, cel mai devreme. Astfel, deplorabilul joc trebuie să mai continue. Aceasta se datorează mai ales faptului că statele dispuse să primească imigranţi şi Italia nu au reuşit să cadă de acord asupra următorului aspect: țările UE nu vor să primească pe teritoriul lor decât imigranţi care au şanse să obţină statutul de solicitanţi de azil, restul urmând să rămână în Italia. Dar cei care nu au şanse să obţină acest statut reprezintă aproximativ 70 la sută din total. De aceea, Matteo Salvini vrea să-i vadă imediat pe toţi imigranţii distribuiţi spre alte ţări UE, astfel încât cazurile lipsite de şanse să nu rămână în responsabilitatea Italiei.

Salvini ştie că nu prea are cum să-i expulzeze pe imigranţi în ţările lor de origine. Şi ţările doritoare să primească imigranţi, între care Germania, ştiu că nu-i pot expulza nici ele pe solicitanţii de azil care nu au şanse să dobândească acest statut. De aceea, insistă pentru respectarea reglementărilor în vigoare, care prevăd luarea acestor oameni în evidenţă în Italia. Cu alte cuvinte, autorităţile italiene sunt chemate în continuare să decidă cine are nevoie de protecţie şi cine nu. Procedura poate dura luni în şir. Alte luni se scurg până când restul ţărilor membre ale UE îşi respectă angajamentul şi îi preiau într-adevăr pe solicitanţii de azil. 

Chiar dacă se va reuşi cândva organizarea unei distribuiri limitate în timp măcar pentru relativ puţinii oameni care sunt aduşi în Europa de salvatorii privaţi, problema cea mare rămâne în continuare nesoluţionată. UE are nevoie de un sistem reformat de azil, în care competenţele şi cotele de imigranţi primiţi să fie din nou reglementate. Dar profund divizata UE este foarte departe de acest pas de uriaş. Negocieri au loc de ani buni şi mai ales ţările din Europa de Est blochează, împreună cu Austria şi Italia, orice progres. 

Nouă încercare a Comisiei Europene

Noua preşedintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunţat o nouă iniţiativă pentru tăierea acestui nod gordian. Dar nu va avea prea mare succes atât timp cât în Italia, Ungaria sau Polonia se vor afla la guvernare populişti de talia lui Salvini. Aceştia pot obţine foarte uşor sprijinul electoratului din ţara lor agitând tema migraţiei, chiar dacă numărul oamenilor care mai reuşesc să ajungă în Europa scade în continuare drastic. De ce să-şi schimbe aceşti lideri populişti poziţia? Este vorba de propriile interese, nu de compasiune faţă de refugiaţi sau imigranţi.