Gata cu scenariile apocaliptice!

Dacă ar fi să dăm crezare corului alarmiștilor, America e pierdută, Occidentul a ajuns la capătul puterilor și ordinea liberală internațională zace pe patul de moarte. Potrivit lor, odată cu realegerea lui Donald Trump, marșul triumfal al populiștilor va fi de nestăvilit. Fataliștii prevăd o epocă a neo-naționalismului, sub conducerea Rusiei și Chinei revizioniste.       

E adevărat că democrațiile liberale sunt într-o criză profundă, dar ar fi o eroare spectaculoasă să credem în declinul lor și al ideilor Iluminismului. Populiștii știu să se plângă, dar nu se prea pricep să guverneze. Naționalismul etno-centrist de tipul celui din secolul 20 e o boală, nu un leac. Donald Trump ar putea fi învins la urne, politica sa ar putea fi învinsă de evoluțiile reale, la fel ca politica naționaliștilor din Europa. De altfel, nu-i decis că statele occidentale vor ajunge sub jugul unor mari puteri revizioniste. În timpul Războiului Rece, ele au învățat destul de bine să facă față unui sistem concurent.

În realitate, democrațiile occidentale sunt mult mai puternice și adaptabile decât ar crede fataliștii. Capacitatea de autocritică face parte din moștenirea Iluminismului, reprezentând o caracteristică de bază a politicii democratice. Nicio altă formă de guvernare nu e capabilă de autocritică, motiv pentru care democrația liberală poate să identifice și să rectifice greșelile proprii, fără a se autodesființa.

Pentru ca proiectul unei ordini liberale internaționale să aibă un viitor, statele occidentale trebuie să renunțe la ideea grandomană că întreaga lume va adopta modelul occidental. De la revoluțiile din 1989 încoace, s-a răspândit credința că a început pretutindeni era glorioasă a democrației, odată cu sfârșitul Războiului Rece. Formula era: comerțul duce la schimbare, deschiderea e urmată de libertate. Europa de Est, Rusia, China și Orientul Mijlociu urmau să devină reperele unui marș triumfal al propriului model social occidental. 

Ruinele așteptărilor noastre? 

Din moment ce politica urmărea obiectivul comun al păcii democratice sub protecție americană, nu mai părea necesar să se aloce prea multe fonduri și eforturi pentru atingerea acestuia. În afară de teroriști nu mai existau dușmani, doar parteneri pe cale de a deveni prieteni. În această lume puteau fi tolerați și cei care încălcau regulile, de pildă în sistemul comerțului internațional, crezând că și ei au doar nevoie de ceva timp pentru a ajunge "ca noi". Cursul istoriei nu mai avea decât un țel, iar câteva abateri de la drum nu mai contau prea mult. În lumea determinismului democratic nu se concepea ca alții să urmărească obiective proprii, diferite de cele ale Occidentului, sau că se prefăceau doar că sunt parteneri și prieteni.

După 30 de ani stăm "în fața ruinelor așteptărilor noastre", a scris istoricul german Andreas Rödder de la Mainz.Ce-i de făcut? În primul rând trebuie să luăm în serios criticile formulate de populiști la adresa sistemului actual. Alegătorii lor nu sunt doar niște fricoși care au rămas în urmă la nivel social. În realitate, noii naționaliști ajută la identificarea și dezvăluirea unor neînțelegeri și autoamăgiri. Ei formulează niște dubii ușor de înțeles privind modul în care sunt interpretate libertatea, libertatea de mișcare și comerțul liber la nivelul cooperării internaționale. Dacă recunoaștem acest lucru, nu înseamnă că aprobăm atitudinea naționalistă sau rețetele politice ale populiștilor.

Liberalismul robust regândește Occidentul  

Cine vrea ca febra naționalistă să scadă, trebuie să corecteze de urgență niște erori ale proiectului liberal. Pentru a atinge acest obiectiv, lumea are nevoie de Occident - mai exact, de un Occident reînnoit.

Această reînnoire ar trebui să se bazeze pe ideea unui liberalism robust, adică o interpetare contemporană a liberalismului democratic: un liberalism bazat în mai mare măsură decât înainte pe principii și reguli, mai modest și mai conștient de propriile limite, dar în același timp mai pregătit să se apere de cei care îl atacă. Liberalismul robust regândește Occidentul, punând capăt hiper-expansiunii, menținând și apărând însă hotărât idelile sale de bază.

Contează să susținem principiile libertății, mai ales drepturile omului, fără a trece în proprietate comună globală tot mai multe aspecte ale politicii (cum o face, uneori, stânga) și fără a propaga "binele" cu baioneta în mână (cum o face, uneori, dreapta).     

Să nu mai alergăm după binele ultimativ   

Liberalismul robust nu vrea să alerge după un bine ultimativ, un summum bonum, ci e mai degrabă moderat și sceptic. El se mulțumește să prevină un summum malum, un rău ultimativ, cum ar fi genocidul. În aceste condiții, s-ar putea ajunge la o conviețuire cu regimurile ostile și chiar periculoase fără a trăda valorile liberale, într-o lume fără un hegemon (american) liberal.  Astfel, ordinea liberală internațională e menținută, dar ea acceptă și realitatea unor ordini concurente.

Nu-i puțin lucru într-o perioadă a reînvierii autoritarismului. Trebuie să ținem cont într-adevăr de regulile proprii și să le impunem când vedem că alții nu sunt dispuși să le respecte. Cine încearcă să infiltreze pe furiș uzanțele autoritarismului în statele occidentale trebuie combătut. Lumea liberă va trebui să adopte o toleranță care știe să se apere. Liberalismul care va fi creat în acest fel e precaut și defensiv, nu expansiv și ofensiv, el oferă exemple, fără a da dovadă de misionarism. O atitudine bazată pe valori și reținere se potrivește cu vremurile noastre. Un astfel de liberalism robust poate duce spre o nouă ordine a libertății.

Thomas Kleine-Brockhoff e vicepreședintele fundației German Marshall Fund of the United States. Pe 23 septembrie a fost publicată cartea sa "Die Welt braucht den Westen - Neustart für eine liberale Ordnung" (Lumea are nevoie de Occident - un nou start pentru o ordine liberală), care stă la baza acestui text.