Gata cu luarea în căsătorie a unui copil!

Vara trecută, după ce fiica mea a susţinut examenul de bacalaureat, am plecat împreună în Canada. După o drumeţie montană am poposit la restaurant pentru a cina. Înainte de masă doream să comandăm un long-drink. Imediat, chelnerul a întrebat dacă fiica mea a împlinit, deja, 19 ani. "Nu? Păi, atunci nu vă pot aduce băutura". I-am atras atenţia că, în Germania, fata mea ar avea voie să consume respectiva băutură, dacă aş fi lângă ea. "Înţeleg. Însă vă aflaţi în British Columbia, iar aici sunt valabile legile noastre", a răspuns, iute, angajatul restaurantului.

Iniţial, păţania m-a necăjit. Apoi, după ce dezamăgirea s-a mai atenuat, am realizat că este vorba despre un principiu foarte sănătos: lege clară, fără loc de interpretări, valabilă pentru toată lumea. Fără verificări individuale şi spaţiu de manevre; un principiu aplicabil de către orice chelner, în orice local. Pe scurt, orice adolescent care vrea să consume alcool, nu are decât să caute o cârciumă în afara ţării. Se ştie că există o mulţime de ţări cu legi permisive din acest punct de vedere.

Propriile principii

În Germania, lucrurile stau exact pe dos, chiar şi când vine vorba despre subiecte mult mai importante pentru valorile noastre fundamentale, decât gura de alcool consumată de un puşti de 18 ani. De pildă, căsătoria cu copii. Această practică medievală, obişnuită şi permisă în Europa acelor vremuri, începe să reînvie în Germania, din cauza migranţilor din ţările islamice. Anul trecut au fost înregistrate oficial 1500 de cazuri. În 400 dintre ele, unul dintre copii avea sub 14 ani. Evident, aproape numai fete.

O îndelungată perioadă de timp, ignorând propriile norme juridice, statul german a manifestat o toleranţă surprinzătoare faţă de căsătoriile cu copii, încheiate în alte ţări, fiind dispus să le recunoască oficial, dacă ele au fost săvârşite în mod legal. Însă cine şi cum să verifice temeiul legal al acelor acte? De multe ori, căsătoriile au fost încheiate în drum spre Occident, în adăposturi pentru refugiaţi, deci în afara ţării natale, pentru ca tânăra fată să aibă un protector, sau pur şi simplu pentru banii de nuntă, care să asigure nu doar traiul fetei, ci şi al familiei care a vândut-o. Prin urmare, aceste căsătorii numai pe iubire nu se sprijină. 

Cu toate acestea, în spaţiul public german s-au făcut auzite multe păreri favorabile acestui tip de trai în comun. Asociaţia Caritas, Institutul German pentru Drepturile Omului, reprezentanţi de vază ai Partidului Verzilor şi ai social-democraţilor au solicitat menţinerea acestor convenţii. Responsabila guvernamentală pentru integrare, social-democrata Aydan Özoguz, a arătat că o eventuală interdicţie generală a căsătoriilor cu minori, i-ar plasa pe aceştia "în afara societăţii". Özoguz n-a mai vorbit însă şi despre subiectele adiacente, foarte spinoase în Germania, precum partajul sau eventuale drepturi de moştenire.

Spargerea gheţii în coaliţie

Este grăitor pentru imaginea de sine a Germaniei, faptul că un subiect precum căsătoriile între minori trebuie dezbătut mai întâi la nivel de coaliție guvernamentală pentru a se ajunge, în cele din urmă, la votarea unei legi. O lege îmbucurător de clară, în măsură să adapteze normele privindu-i pe imigranți la cadrul juridic german. Astfel: căsătoriile înainte de împlinirea vârstei de 16 ani sunt interzise. Căsătoriile care nu respectă această prevedere nu sunt valabile, iar imamii din Germania care le oficiază vor putea, pe viitor, să fie expulzaţi.

Orice altă reglementare ar fi fost un autogol în poarta propriei noastre culturi juridice. O ţară care are grijă de zeci de mii de refugiaţi minori, neînsoţiţi, pe care îi poate integra în familii germane, trebuie să poată să poată ajuta şi câteva sute de mirese minore, fără că acestea să fie dependente de bărbaţii lor mai în vârstă. Iar dacă dragostea încă va mai arde şi după ce fetele devin majore, nimeni nu-i va împiedica pe îndrăgostiţi să meargă la ofiţerul stării civile, sau la imam, pentru a se căsători.

Cine consideră că legea este exagerată şi stăruie să se însoare cu o fată minoră, trebuie să găsească o ţară care îi permite acest moft - vezi exemplul de început, cu alcoolul în British Columbia. Are şi de unde alege! Atâta intoleranţă să îşi permită şi Germania!