Nicio revoltă în Uniune

S-a discutat și s-a luptat timp de mai multe ore. Au existat opinii contradictorii și critici din partea numeroşilor specialişti. Cu toate acestea, Uniunea CDU/CSU merge în continuare pe linia trasată de cancelarul Angela Merkel. În această săptămână, în dezbatere nu s-a aflat salvarea monedei euro sau un nou pachet de ajutor financiar pentru Grecia, ci un alt subiect sensibil: refugiații, integrarea acestora în societate şi eforturile pe care Germania trebuie să le facă în acest sens. Starea de spirit din unele părți ale ţării nu au influenţat aproape deloc atmosfera din interiorul formaţiunii politice.

Fiecare al cincilea parlamentar german este împotriva lui Merkel. E mult?

Unele controverse şi contre mai dure au creat senzaţia că se coace un conflict amplu între partidele surori, CDU și CSU. De asemenea, Legea privind Accelerarea Procedurii de Acordare a Azilului, modificată în premieră după venirea în masă a refugiaților în Germania, îi face pe unii să creadă că va turna gaz pe foc în cadrul Uniunii.

"Merkel are fiecare al cincilea parlamentar din Uniune împotriva ei" - titrează Der Spiegel. 20 la sută dintre colegi, cu alte cuvinte. La prima vedere, numărul pare mare. Trebuie însă spus că 18 la sută dintre parlamentari au carnet de partid creştin-social. Preocupările pe care unul sau altul din CSU le-a avut, timpuriu, încă din septembrie, sunt mai mult decât clare.

În rest? Când vorbeşti cu deputații, afli că ceea ce se întâmplă nu este nici pe departe o criză în interiorul Uniunii. În septembrie, dezbaterea a fost cel puțin la fel de tensionată. Critici au venit cu precădere din partea politicienilor din cadrul Uniunii, de pildă când s-a vorbit despre controalele la graniţă, context în care cancelara însăşi a fost efectiv certată, luată la rost. În plină furtună politică, de partea Angelei Merkel s-a aflat, permanent, ministrul ei de Interne.

Angela Merkel rămâne consecventă

În context, se poate spune că Merkel a rezistat cu stoicism tensiunile din partid. Mai mult, ea rămâne consecventă politicii sale, după cum singură a confirmat, săptămâna trecută, în cadrul unei emisiuni televizate şi a unui interviu pentru cotidianul Bild, neobişnuit de cuprinzător. Cancelara se comportă cu parlamentarii partidului de guvernământ mai mare exact aşa cum prevăd cutumele unei mari coaliţii: Uniunea şi SPD dispun de o largă majoritate.

Membrii guvernului ştiu că sunt importanţi, însă nu esenţiali în menţinerea pilonilor coaliţiei. Prin urmare, cei mai puţin "cuminţi" nu trebuie traşi de-o parte pentru discuţii între patru ochi. Oricum, până acum, cancelara Merkel n-a trebuit să treacă nici măcar o decizie din cadrul coaliţiei prin votul de încredere. Acest lucru a fost limpede în clipa în care s-a votat acordarea celui de-al treilea pachet de ajutor financiar pentru Grecia, când 20 la sută din reprezentanţii Uniunii (adică 63 din 310) au votat împotriva propunerii Guvernului.

Situaţia va deveni mult mai serioasă, dacă parlamentarii vor fi nevoiţi să apere coaliţia negru-roşu direct la baza ei. Acest lucru s-ar putea întâmpla cel târziu cu ocazia nominalizărilor pentru următoarele alegeri parlamentare şi locale. De asemenea, congresele CSU şi CDU din noiembrie, respectiv decembrie vor arăta încotro merg lucrurile. Oricum, niciunul dintre partide nu cultivă apetenţa către certuri asumate.

Neîncrederea strigată în stradă sau relevată de experţi şi de presă nu se reflectă în cadrul Uniunii. Deocamdată. În cazul în care legea care a primit undă verde în Parlament, joi (15.10) nu va avea rezultatele scontate, iar atmosfera la baza Uniunii se deteriorează, alta ar putea fi situaţia.