1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Europa luptă pentru o cauză pierdută

Christian F. Trippe
19 ianuarie 2019

Acordul de interzicere a rachetelor cu rază medie de acțiune nu mai poate fi salvat. Războiul rece revine, iar pentru Europa el va fi și mai rece și mai periculos decât acum 30 de ani, crede Christian F. Trippe.

https://p.dw.com/p/3BpL5
Caricatura de Sergey Elkin
Caricatura de Sergey Elkin

Heiko Maas nu este de invidiat în aceste săptămâni. Ministrul federal de externe va încerca să salveze ce se mai poate în conflictul dintre americani și ruși.

Așa-numitul Acord Nuclear INF este mort. Tratatul din 1987 reglementează distrugerea și interzicerea rachetelor și a aparatelor militare cu rază medie de acțiune. Arme fabricate inițial de Uniunea Sovietică și apoi de SUA.

Dacă aceste arme cu focoase nucleare ar fi fost vreodată folosite, Europa ar fi devenit un iad atomic, în timp ce Statele Unite ar fi rămas nevătămate, pentru că se află dincolo de raza lor de acțiune.

Prin urmare, interzicerea rachetelor cu rază medie de acțiune a reprezentat pentru europeni dilema existențială, "a fi sau a nu fi". NATO a răspuns cu o "dublă amenințare strategică" adresată liderilor de la Kremlin: dacă nu distrugeți rachetele de tip SS-20, atunci proiectăm și noi unele identice. Negocierile pentru o amplă dezarmare sunt oricând posibile.

Acordul și ultimele lui suflări

Această logică funcționează. Uniunea Sovietică a acceptat să încheie un contract cu SUA, așa-numitul Acord Nuclear INF.

Juridic, cele două state nu sunt decât parteneri de contract. Aspectul este important pentru a înțelege de ce mediatori precum Heiko Maas luptă pentru o cauză pierdută. Acordul a pus capăt unor lungi ani de înarmare și dezbateri emoționale. Acum însă el își dă sufletul. Nici măcar un defibrilator diplomatic nu îl mai poate salva.

Serghei Lavrov cu Heiko Maas la Moscova
Serghei Lavrov cu Heiko Maas la MoscovaImagine: picture-alliance/dpa/K. Nietfeld

Rusia încalcă de ani buni tratatul și dezvoltă transportatoare de rachete pe care, în calitate de urmaș al Uniunii Sovietice, nu ar avea dreptul să le fabrice.

SUA și Donald Trump nu ezită și anunță că denunță documentul. În urma insistențelor partenerilor europeni din NATO, Washingtonul a stabilit un ultimatum.

Potrivit acestuia, Rusia are timp până pe 2 februarie să pună capăt programelor de înarmare. Apoi urmează anularea formală a Acordului Nuclear INF. "Rusia poate salva acordul", după cum a promis ministrul federal de externe Heiko Maas colegilor săi ruși.

Serghei Lavrov a replicat însă că el nu are deloc impresia că SUA ar fi cu adevărat interesate de un dialog. Altfel spus: șansele sunt egale cu zero.

Și Rusia vrea să scape de încorsetările acordului, întocmai ca SUA. Ambele se văd atât din punct de vedere strategic, cât mai ales militar confruntate cu tot mai ambițioasa putere chineză.

China însă nu a semnat niciun acord pentru îngrădirea rachetelor cu rază medie de acțiune. Europenii cunosc foarte bine interesele Chinei, dar Europa este dependentă strategic de regimul de la Beijing.

Față de acum zece ani, Statele Unite nu mai reprezintă buna putere hegemonică a occidentului. Sub imprevizibilul Donald Trump, SUA au ambandonat acest rol. Consultările pentru identicicarea unor poziții politice comune la nivel mondial au fost suspendate.

Impas strategic pe continent

Ca să fie și mai rău, Europa se află într-o criză de durată. Brexitul îi paralizează atât pe britanici, cât și pe europeni.

În Franța, politica se zbate în ape tulburi, iar Germania a devenit la capitolul politică de siguranță "bolnavul" Europei. Guvernul federal încearcă acum să prelucreze teme precum controlul înarmării și să plaseze pe scena internațională noua amenințare generată de războiul cibernetic, precum și de sisteme autonome de armament.

Inițiativele sunt lăudabile, dar nu rezolvă impasul strategic în care se regăsesc europenii la un sfert de veac de la sfârșitul Războiului Rece.

Și totuși, interesele de securitate ale Europei nu s-au modificat deloc în ultimele decenii, de vreme ce continentul nu vrea să devină nici câmp de luptă și nici minge de joc pentru marile puteri.