Dezbatere de faţadă pe marginea expulzărilor

Pot fi expulzaţi oameni într-o ţară măcinată de război? Iată o întrebare lipsită de sens. Răspunsul este, desigur, NU. Şi, totuşi, Germania trimite refugiaţi înapoi în Afganistan, în regiunile considerate a fi sigure. Este cinic întrucât situaţia privind securitatea populaţiei se poate schimba rapid. Cât de repede se întâmplă au experimentat, în mai multe rânduri, soldaţii germani, funcţionarii ambasadei şi reprezentanţii ONG-urilor active în teritoriile de la poalele Hinducuşului.

Dar şi mai rea, comparativ cu Afganistan, este situaţia din Siria. Cu toate acestea, chiar înaintea conferinţei miniştrilor de interne ai landurilor federale, organizată la Leipzig, se purtau dezbateri aprinse pe marginea interdicţiei privind expulzările în Siria. În favoarea anulării acesteia au pledat mai ales landurile Saxonia şi Bavaria. Cererea de prelungire a interdicţiei la 6 luni fusese deja lansată în presă la sfârşitul lunii noiembrie. Landurile în care la conducerea ministerelor de interne se află social-democraţii au cerut termenul de 1 an.  

Un raport "la mâna a doua"

Ce târguială incredibilă ţinând seama de situaţia oribilă din Siria! Fiindcă toată lumea ştie că nimeni nu poate aprecia, la modul serios, cât timp va mai dura suferinţa sirienilor. Toate eforturile de pacificare ale comunităţii internaţionale au eşuat până acum. Germania nu-şi poate face o părere clară asupra situaţiei din regiune fiindcă, de cinci ani încoace, nici măcar nu mai are ambasadă în Siria. Tot de acum cinci ani datează şi ultimul raport privind securitatea în ţara afectată de război.  

Situaţia va trebui să se schimbe, a fost concluzia miniştrilor reuniţi la Leipzig. Dar cum? Lucrul acesta intră în sarcina Ministerului Federal al Afacerilor Externe. În lipsa personalului propriu în regiune va trebui să apeleze la alte surse. Ministrul federal de resort, Thomas de Maizière, a vorbit despre "parteneri" şi organizaţii non-guvernamentale.

Prin "parteneri" s-ar fi putut referi, în primul rând, la serviciile secrete ale ţărilor prietene. De fapt, nici nu mai contează de unde provin informaţiile. Va fi, oricum, un raport la mâna a doua privind situaţia din regiune. Şi nu se ştie când va fi emis un asemenea raport.  

O manevră politică transparentă a Uniunii

În orice caz va dura mai multe luni, au conchis cei 16 miniştri de interne ai landurilor germane şi ministrul federal de Maizière. La finalul conferinţei au decis să prelungească până la sfârşitul anului 2018 interdicţia privind expulzările în Siria şi să decidă proceduri ulterioare pe baza unui viitor nou raport asupra securităţii în Siria. Astfel, miniştrii germani au căzut de acord asupra unei soluţii ce putea fi adoptată fără nicio problemă din capul locului. Iar disputa în jurul termenelor-limită a fost inutilă. 

Dar de ce a existat o asemenea dezbatere? Fiindcă cel puţin miniştrii de interne ai landurilor Saxonia şi Bavaria n-au putut rezista tentaţiei de a demonstra duritate în chestiunea refugiaţilor. Uniunea Creştin-Socială (CSU) din Bavaria se teme că şi-ar putea pierde supremaţia la alegerile de land din 2018. Iar în Saxonia, la alegerile parlamentare din toamna aceasta, populiştii de dreapta din Alternativa pentru Germania (AfD) au obţinut mai multe mandate indirecte decât Uniunea Creştin-Democrată (CDU) aflată la guvernare.   

Propagandă pe spezele refugiaţilor

Alte motive pentru agitaţia lipsită de sens a miniştrilor de interne ai Uniunii la auzul cuvântului "expulzare" n-ar mai putea fi. Şi chiar dacă ar mai exista, cererea privind scurtarea termenului de menţinere a interdicţiei privind repatrierea sirienilor este inumană. Cine face politică şi propagandă ar trebui să se pună măcar pentru o clipă în locul persoanelor afectate. Este valabil inclusiv în cazul infractorilor şi al aşa-numitelor "persoane cu potenţial periculos" din rândurile refugiaţilor. Deoarece Legea Fundamentală şi Convenţia Europeană privind Drepturile Omului sunt valabile pentru toată lumea. Ministrul de interne al landului Saxonia Inferioară, Boris Pistorius (SPD), a avut dreptate când a subliniat acest aspect. 

Autor: Marcel Fürstenau / CS