Comentariu: De ce este necesară o coaliţie anti-SI cu Putin | Global | DW | 19.11.2015
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Global

Comentariu: De ce este necesară o coaliţie anti-SI cu Putin

O coaliţie comună cu Putin împotriva Statului Islamic ar avea sens, crede Ingo Mannteufel.

O coaliţie cu Rusia în lupta împotriva aşa-numitului Stat Islamic este prioritară. Preşedinţii Franţei şi ai SUA, Hollande şi Obama, par a tinde către această direcţie. Germania ar trebui să se alăture unui astfel de plan, fără a încheia însă vreun parteneriat cu Rusia. Şi fără a-şi imagina că în prăbuşitul Orient Apropiat s-ar naşte, imediat după înlăturarea lui Assad, democraţii înfloritoare.

Realpolitik e soluţia

Evident că preşedintele Putin nu este un adevărat partener din convingere. Agresiva politică a Kremlinului faţă de Ucraina şi anexarea ilegală a Crimeei nu pot fi date uitării. Sancţiunile impuse Kremlinului în acest context trebuie menţinute. Şi cu atât mai puţin poate fi considerat partener dictatorul sirian Assad. În fond, şi el este responsabil de spirala violenţelor din Siria. Nimeni nu neagă vina lui directă pentru uciderea celor peste 500 de mii de oameni ca şi pentru sutele de mii de refugiaţi.

Interesul preşedintelui Putin faţă de o coaliţie împotriva Statului Islamic nu izvorâşte din vreo convingere umanitară, ci urmăreşte interese geopolitioce clare. În mod sigur Kremlinul profită de şocul occidentului după atentatele teroriste din Paris pentru a ieşi din izolarea actuală, pentru a-şi impune politica şi pentru a se repoziţiona drept mare putere internaţională. Sprijinul diplomatic acordat de Kremlin guvernului Assad din 2011 este şi el parte a cauzelor războiului din Siria.

Ingo Mannteufel

Ingo Mannteufel, şeful redacţiei ruse a DW

Dar sunt toate acestea motive pentru a exclude o cooperare cu Rusia şi practic şi cu Assad în eforturile de anihliare a terorismului Statului Islamic? Sub nici o formă! Problemele internaţionale nu se soluţionează doar în săli de conferinţe, cu parteneri egali şi rezultate perfecte.

Să nu uităm că Turcia, stat membru NATO, dar şi Arabia Saudită sunt co-responsabile de războiul din Siria. Şi că în aşa-numita Armată Liberă Siriană s-ar găsi mulţi care, după căderea regimului Assad, ar continua să ucidă milioane de aleviţi. Ar fi ei parteneri mai buni? Şi o ultimă precizare: multe din problemele de astăzi din regiune au apărut ca urmare a periculoasei politici de intervenţie a SUA din perioada administraţiei George W. Bush.

Scopuri şi condiţii concrete

Pe scurt: în loc de declaraţii moraliste, cu cine ar trebui să colaborăm şi cu cine nu, atacurile teroriste de la Paris at trebui să se soldeze cu o realpolitik clară şi concisă. Se impun, în plus, scopuri şi condiţii concrete.

În primul rând, secta apocaliptică musulmană supranumită Statul Islamic ar trebui complet distrusă - în Siria, în Irak şi chiar în Europa. Ar trebui îndepărtat ajutorul pe care îl primeşte de la statele din zona Golfului şi ar mai fi necesară o colaborare militară cu Rusia.

Nu foloseşte nimănui acum să arătăm cu degetul spre Moscova, care are bază militară în Siria şi care este un factor important. Într-o primă fază nu ar trebui să conteze că Putin îşi asigură avantaje propagandistice, atât timp cât occidentul nu îşi schimbă poziţia faţă de situaţia din Ucraina.

În al doilea rând, după distrugerea Statului Islamic ar trebui puse bazele unei organizaţii pe sistemul Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, adaptată Orientului Apropiat, în scopul instalării păcii şi stabilizării regiunii - în mod sigur cu marele preţ al menţinerii lui Assad la conducerea a ceea ce va mai rămâne din Siria.

Alternativa este doar o continuare a spiralei violenţelor, a suferinţei nesfârşite şi a pericolului extinderii conflictului în Europa, Africa şi Asia.