1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Câtă violență arătăm?

Ines Pohl
15 noiembrie 2019

DW se obligă să relateze adevărul. Și atunci când este înspăimântător. Ines Pohl, redactoarea-șefă a DW, scrie despre principiile instituției noastre în ceea ce privește relatările despre fapte de violență.

https://p.dw.com/p/3T6J4
Proteste Hongkong
Un demonstrant din Hongkong trage cu săgeți în flăcări și acceptă să fie filmat în timp ce o faceImagine: Getty Images/AFP/A. Wallace

Excesele de violență șochează o lume întreagă. Fie că e vorba de Chile, Bolivia, Siria sau Hongkong, brutalitatea pare să ia amploare de la o zi la alta. Ciocnirile dintre demonstranți și poliție la Hongkong au atins la începutul acestei săptămâni un nefericit punct culminant. Luni, un polițist a tras de mai multe ori asupra demonstranțilo, unul dintre aceștia fiind rănit grav. Mai târziu în aceeași zi, un bărbat care a condamnat violența radicalilor de stânga a fost stropit cu un lichid inflamabil și incendiat. Și acesta a suferit răni grave. Înregistrările video ale unor asemenea fapte reprobabile, filmate cu telefoanele mobile, au fost răspândite în timp real pe Internet.

Dacă o clasificare a violenței ar fi posibilă, atunci cu greu ar putea fi depășită brutalitatea imaginilor șocante cu acel bărbat arzând.

Realitatea nu trebuie falsificată

Pentru noi la DW, postul public internațional al Germaniei, care emite și publică în lumea întreagă, în 30 de limbi, se pune zilele acestea mai acut ca oricând întrebarea: ce imagini, ce filmări avem voie de fapt să arătăm publicului? Cât de multă violență să prezentăm publicului nostru? Ținând seama și de culturile diferite în care sunt prezentate mesajele jurnaliștilor DW.

Care dintre aceste imagini sunt distructive, lipsite de respect? Când revictimizăm victimele prin relatările noastre, luându-le demnitatea, chiar și dincolo de moarte? Pe de altă parte: de la ce punct anume începem să falsificăm realitatea, dacă nu mai arătăm lucrurile care s-au întâmplat de fapt?

Întrebări grele, care ne preocupă zilnic. De multe ori, decizia se ia în funcție de fiecare caz individual în parte, deoarece este foarte important contextul concret, împreună cu forța de simbol a imaginilor, care pot fi relevante pentru mult mai mult decât momentele în care au fost surprinse. O dovadă în acest sens sunt imaginile cu oamenii care au sărit la 11 septembrie 2001 din clădirile în flăcări de la World Trade Center.

Crearea unor opinii independente

Ines Pohl
Redactoarea-șefă a DW, Ines PohlImagine: DW/P. Böll

Astfel de decizii sunt luate de noi conform principiilor care ne reglementează funcționarea. Vrem ca, prin munca noastră, să facilităm publicului crearea unor opinii proprii pe temele abordate. Nu sprijinim anumite partide, asociații politice sau comunități religioase. Nu arătăm din principiu actele de violență extremă și inumană, mai ales atunci când publicarea lor le-ar reduce din caracterul abominabil și ar leza demnitatea umană. Și ne-am asumat ca principiu faptul că relatările noastre nu au voie să revictimizeze victimele violențelor, arătând de exemplu moartea lor sau gravele răni fizice sau sufletești suferite.

Dar sunt situații excepționale. Mai ales atunci când există un interes îndreptățit al opiniei publice pentru aceste relatări.

În cazul violențelor recente din Hongkong, ne-am decis să arătăm atât imaginile demonstranților împușcați, cât și pe cele ale bărbatului incendiat. Tocmai pentru ca publicul nostru să-și poată forma singur o opinie în acest conflict extrem de polarizant. În cazul bărbatului cuprins de flăcări, am decis să publicăm imagini, dar nu și înregistrări video. Ne simțim nevoiți să arătăm imaginile acestui incident de neînchipuit, tocmai pentru că nici nu putem, nici nu vrem să-l trecem cu vederea. Dar nu arătăm niciun video, ca să nu resuscităm suferința groaznică prin imaginile mișcate.

Opinii diferite

Este vorba de decizii pe care nu le luăm cu ușurință și pe care nici nu avem voie să le luăm cu ușurință. În redacțiile noastre, există opinii diferite la dezbaterea acestor subiecte. Suntem conștienți de faptul că, prin publicarea acestor imagini, am putea deveni un fel de complici ai criminalilor, care își pun în scenă violențele în fața camerei de filmat pentru a crea conținuturi ce pot fi răspândite rapid în lumea întreagă pe Internet prin rețelele de socializare.

Wir müssen davon ausgehen, dass solche Herausforderungen eher zu- als abnehmen. Und gerade wir Journalisten sehr bewusst umgehen müssen mit der Gewöhnung an Bilder des Schreckens und der damit einhergehenden Abstumpfung.

Trebuie să plecăm de la premisa că astfel de provocări vor spori mai degrabă decât vor scădea pe viitor. Și tocmai noi, jurnaliștii, trebuie să procedăm cu mare atenție pentru a evita să ne obișnuim cu aceste imagini ale groazei şi a deveni insensibili.