Comentariu: Chiar a căzut Zidul? | Germania | DW | 05.02.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Comentariu: Chiar a căzut Zidul?

Zidul Berlinului a dăinuit 28 de ani. De tot atâţia ani a căzut. Însă nu complet. El încă mai există sub alte forme, consideră Marcel Fürstenau.

Am crescut cu el. Zidul era la doar câteva sute de metri distanţă de locul meu de joacă. Când eram adolescent m-am mutat. Îmi aduc însă aminte că mă uitam de la fereastra bucătăriei spre Berlinul de Est. Eram "zidit", dar totuşi simțeam libertatea. Și asta nu era o fantezie, pentru că puteam călători oriunde, chiar și în RDG, unde locuiau concetățenii mei cărora nu li se permitea să ne viziteze dacă nu erau pensionari.

Încă nu mă născusem când, pe 13 august 1961, a fost ridicată îngrozitoarea construcţie, lungă de aproape 160 de kilometri. M-am născut un an mai târziu. Aşadar, zidul era mai în vârstă, însă i-am supraviețuit. Între timp, am ajuns de două ori mai bătrân decât "bariera de protecţie anti-fascistă", expresie folosită de conducerea RDG pentru a descrie barajul lor mortal, răpus până la urmă de oamenii curajoși din Est, după 28 de ani, două luni și 27 de zile chinuitoare. Tot atâţia ani sărbătorim, anul acesta, de când Zidul a devenit istorie.

Înţeleg cum e când te simţi cetăţean de mâna a doua

Marcel Fürstenau (DW )

Marcel Fürstenau (DW )

Aşadar, zidul nu mai există, cu excepția câtorva rămășițe. Acestea sunt mărturii necesare generaţiilor viitoare, care trebuie să aibă cel puțin o idee despre consecințele pe care zidurile le pot avea asupra oamenilor. Iar urmările au adesea un efect de lungă durată. Greutăţile trecutului redevin prezente când vorbesc cu foști cetățeni ai RDG despre viața lor în Germania reunificată. De exemplu, atunci când se plâng - pe bună dreptate - că pensiile lor sunt mai mici decât în vestul ţării. Este rușinos că pensiile nu sunt încă egalizate complet, la 28 de ani de la căderea Zidului Berlinului.

Nu mă surprinde deloc că mulți est-germani încă se simt cetățeni de mâna a doua. Nu am înțeles niciodată cum de majoritatea elitelor est-germane au fost înlocuite de vestici. Bineînțeles, acest lucru mi s-a părut evident în privinţa funcţionarilor cu bogată experienţă politică și ideologică. Însă, pentru gustul meu, "eliberările" petrecute în întreprinderi şi universități, în știință și cultură, au depăşit cu mult măsura absolut necesară. În 2018, numărul est-germanilor în funcţii de conducere este încă mult sub medie, în toate domeniile sociale.

Nu mă încălzeşte că mă conduce Merkel

Ar trebui să mă consoleze că mă conduce, de 13 ani, Angela Merkel - un cancelar care a socializat în Republica Democrată Germană, dar care este născută la Hamburg? Acest lucru sună mai batjocoritor decât ceea ce vreau de fapt să spun. Dimpotrivă: convingerea mea fermă este că reunificarea ar fi avansat mai lin dacă ar fi existat mai mulți oameni de felul Angelei Merkel în funcții înalte și foarte înalte. Acesta este un alt motiv pentru care am regretat că Joachim Gauck nu a candidat pentru al doilea mandat ca preşedinte al Germaniei în 2017.

Într-un alt domeniu al politicii, înțelegerea mea a încetat de mult: marginalizarea conștientă a stângii. Conservatorii (CDU / CSU) aflaţi la guvernare refuză în continuare să înainteze Bundestagului propuneri comune cu Stânga. Ultima oară la jumătatea lunii ianuarie, cu ocazia dezbaterii privind antisemitismul. Pe această temă, toate grupurile politice, cu excepția populiştilor de dreapta de la Alternativa pentru Germania, sunt de acord că antisemitismul trebuie combătut fără ezitări. Cu toate acestea, Uniunea CDU/CSU a refuzat să se asocieze cu Partidul Stângii. Cel puțin în acest moment mi-ar plăcea să aud un ton autoritar din partea cancelarului Angela Merkel, care este şi președintele CDU, în legătură cu această chestiune!

Rolul integrator al Stângii

Totuşi, am observat cu ocazia zilei de naștere a liderului Partidului Stângii, Gregor Gysi, că în tabăra cancelarului există oameni care apreciază acest partid. Președintele Bundestag-ului, Wolfgang Schäuble (CDU), a elogiat rolul jucat de sărbătorit - născut în Berlinul de Est şi crescut într-o casă cu convingeri comuniste - în procesul de reunificare a Germaniei. Aprecierea lui Schäuble pentru Gysi, care a fost adesea privit cu ostilitate din cauza contactelor sale cu Stasi, a fost cinstită, sinceră. Iată, cineva a oferit însemnătate cuvântului "creștin", regăsit în numele CDU (Uniunea Creştin-Democrată). Îmi doresc asta mai des și mai ales la nivel public!

Pentru mine este clar: cei care resping chiar şi astăzi, la modul general, o tabără politică din cauza rădăcinilor sale istorice denotă lipsă de maturitate democratică şi contribuie la cimentarea zidurilor mentale, într-o țară în care acum 28 de ani, două luni și 27 de zile a căzut un zid de beton. Timpul la fel de lung scurs de la prăbuşirea zidului ar fi putut constitui un moment original şi pentru distrugerea ultimelor ziduri mentale. Ne arată cei tineri cum merge treaba: pentru ei, Estul și Vestul sunt orientări geografice, nimic mai mult.

Tinerii simt altfel, din fericire

Recent am sărbătorit prima nuntă germano-germană din familie, cum s-ar fi spus pe vremuri. Şi el, şi ea s-au născut cu puţini ani înainte de căderea Zidului. El vine din landul Baden-Württemberg, iar ea din Saxonia. Astăzi trăiesc în Leipzig, orașul eroilor. În 1989, prin demonstrațiile legendare din zilele de luni, cetățenii din Leipzig au contribuit semnificativ la revoluția pașnică din RDG.

Povestiri ca acestea sunt, din fericire, normale pentru generaţia tinerelor mele rude, inclusiv a copiilor mei. Mulți oameni în vârstă i-ar putea folosi ca exemplu, chiar dacă nu le este uşor, din motive de înţeles. Responsabililor din politică le doresc ca şi ultimii "luptători" de război rece să recunoască în cele din urmă semnele vremurilor şi să îşi asume responsabilitatea care le revine. Apoi ar putea cădea şi ultimele ziduri.

Marcel Fürstenau