Catalonia se duce de râpă

Câteva sute de mii de persoane au ieșit la finele săptămânii în stradă la Barcelona, după ce premierul spaniol, Mariano Rajoy, a anunțat suspendarea autonomiei regiunii catalane și demiterea guvernului local. Nici nu prea avea cum altfel reacționa la provocările liderului catalan Carles Puigdemont. Indiferent de miopia politică manifestată de Rajoy și guvernul său înaintea declanșării crizei, niciun stat nu poate tolera un asemenea tratament.

Animați de un spirit revoluționar

O parte din populația catalană e mânată în prezent de un avânt revoluționar. Fluturarea drapelelor, cântecele subversive și sloganurile rebele creează un sentiment înălțător, de profundă comuniune. S-a instalat un fel de euforie care a cuprins toate categoriile sociale și de vârstă.

Un purtător de cuvânt al guvernului regional din Barcelona a spus că acum ar trebui să se decidă asupra următorilor pași cu capul și inima, dar în niciun caz pripit. Acest avertisment intervine tardiv, după ce Carles Puigdemont și susținătorii săi au turnat în ultimii doi ani gaz pe foc, stârnind emoții.

Paralele la Brexit

Există asemănări cu Brexit-ul. Euforia pentru independența Cataloniei este alimentată, în segmente ale populației, de o campanie de dezinformare. Separatiștii își fac iluzii privind viitorul politic al unei "Republici Catalonia" și potențialul său economic, care sunt pur și simplu șocante. Mulți nici nu vor să reflecteze asupra acestor chestiuni. Ar spulbera euforia.

Pe mai departe, mulți separatiști își imaginează că vor rămâne parte a UE, că lucrurile vor continua ca și până acum, că exporturile catalane vor înflori și că Bruxelles-ul le va veni cumva în ajutor. Cine afirmă contrariul, e criticat vehement. Așa cum și adepții Brexit-ului i-au atacat pe cei care avertizau față de consecințele părăsirii Uniunii Europene. Cineva trebuie să fi răspândit în Catalonia aceste informații false, de care oamenii se agață acum.

Mișcările secesioniste au generat o euforie oarbă, făcând abstracție de realitate. Și Carles Puigdemont a contribuit la aceasta. El s-a lăsat înhămat la căruța unor oameni pe care nu-i poate controla. Și mai e și canalul de televiziune regional TV3, care a devenit o portavoce a separatiștilor.

Un câmp politic minat

În această săptămână toți cei implicați vor fi forțați să pășească pe un câmp minat și nu va fi ușor să evite declanșarea unei explozii. Căci vineri, când va intra în vigoare suspendarea autonomiei, situația ar putea deveni critică.

Mariano Rajoy va trebui să implice buni cunoscători ai regiunii, oameni politici care sunt capabili să găsească o cale între imperativul legal și provocări evitabile. Madridului îi va fi extrem de greu să administreze de la distanță această regiune semiautonomă, fără a provoca proteste majore în rândul catalanilor. Acest butoi cu pulbere poate oricând sări în aer.

Carles Puigdemont și susținătorii săi vor avea ocazia să demonstreze că sunt capabili să ia decizii raționale. Cel mai bine ar fi ca după demiterea liderului catalan să se găsească un înlocuitor mai puțin radical, capabil să negocieze cu Madridul. Dar poate că lui Puigdemont nu-i pasă că-și ruinează regiunea și preferă să aibă o soartă de martir pe altarul naționalismului.

În următoarele zile se va vedea încotro se îndreaptă lucrurile. Există numeroase indicii că urmează un război de uzură, o criză mocnită pe termen lung, care va pune democrația spaniolă la mare încercare și va afecta economia țării ani de zile. Prețul politic și economic pe care-l vor plăti catalanii pentru visul neatârnării va crește de la lună la lună.

Barbara Wesel/ maw