Comentariu: BND şi-a pierdut credibilitatea

Dezvăluirile lui Edward Snowden despre spionajul global al Agenţiei pentru Securitate Naţională (NSA) au discreditat şi Serviciul federal de informaţii externe BND. Ani în şir germanii i-au ajutat pe americani să spioneze fără să-şi pună problema legalităţii acestor practici. De aceea, în 2014, guvernul de la Berlin a dispus înfiinţarea unei comisii de anchetă. Pe atunci nimeni nu ştia ce avalanşă va declanşa insistenţa membrilor acestei comisii. Nici măcar ei însişi. Deputaţii germani au fost nevoiţi să se acomodeze repede cu lacunele de memorie suprinzător de mari ale martorilor BND audiaţi. Tot aşa s-au obişnuit şi cu lipsa de interes a guvernului federal faţă de finalizarea anchetei.

Mai nou s-a aflat că şi BND a spionat ţările prietene Germaniei. Până nu demult, utilizarea dispozitivelor pentru operaţii de selectare (selectoare) - numere de telefon, adrese de eMail şi alte asemenea lucruri - erau specialitatea NSA. Serviciul german de informaţii externe părea să aibă numai rolul unui aghiotant cuminte. Aceeaşi impresie e valabilă şi-n continuare numai că, din perspectiva proaspetelor dezvăluiri, apare într-o lumină cu totul nouă. De ce să nu se fi gândit şi BND-ul să-şi instruiască, neoficial, personalul după metoda americanilor? În fond, americanii dispun de tehnică mult mai bună de care, uneori, pot profita şi germanii. Metodele de formare profesională pot fi foarte utile...

Indignată doar de ochii lumii?

Absurditatea, chiar neruşinarea, unui scandal de-o asemenea anvergură întrece orice limite. Au trecut doi ani de zile de când fostul şef al cancelariei federale şi coordonatorul serviciilor secrete germane, Ronald Pofalla, declara încheiat cazul, cu puţin timp înaintea alegerilor pentru Bundestag din 2013. Ceva cam devreme după cum s-a constatat ulterior.

Că mai erau câteva lucruri neştiute ar fi trebuit să ne dăm seama din reacţia cancelarei Angela Merkel după ce s-a aflat că NSA i-a interceptat apelurile de pe telefonul mobil. "Spionaj între prieteni - aşa ceva este inadmisibil!", a spus indignată Angela Merkel. Sub impactul actualului scandal BND, indignarea sa capătă alte conotaţii. Să fi fost o revoltă doar de ochii lumii? Sau serviciul aflat sub supravegherea cancelariei chiar face totul de capul lui?

Lunga tăcere a şefei guvernului german în faza incipientă a scandalului NSA-BND tinde să confirme prima variantă. Angela Merkel şi-a criticat public principalii aliaţi abia când a fost afectată personal. Spionarea masivă a obiectivelor germane n-a fost un motiv de indignare destul de bun pentru ea.

În cazul în care revolta sa chiar a fost reală, se naşte o altă suspiciune: cancelara Republicii Federale nu prea ştie ce se întâmplă în ograda Serviciului federal de informaţii externe.

De când ştie cancelaria?

Pentru lămuriri, Angela Merkel s-ar putea adresa şefului cancelariei federale, Peter Altmaier, sau secretarului de stat responsabil cu serviciile secrete, Klaus-Dieter Fritsche. Însă, în mod evident, cei doi n-au reuşit să disciplineze BND-ul. Sau de ce comisia parlamentară de control asupra serviciilor secrete (PKGr) a aflat abia săptămâna aceasta de utilizarea selectoarelor? Ar fi un scandal uriaş dacă s-ar afla că mai marii cancelariei cunosc de multă vreme practicile BND-ului. Conform legii, guvernul este obligat să informeze PKGr asupra activităţilor relevante ale BND.

Comisia parlamentară de control intenţionează să numească un grup operativ. Dar, probabil, nici această măsură nu va rezolva mare lucru. Aşa a fost după fiecare scandal în care a fost implicat BND-ul. Tocmai de aceea, ar fi timpul ca guvernul federal să facă ordine. Dar nimeni nu se aşteaptă la o atitudine fermă. Executivul deja le-a refuzat deputaţilor din comisia de anchetă NSA accesul la listele din selectoarele americanilor. Cu siguranţă nici în cele ale BND-ului nu le va permite accesul.

Poate BND merită mai multă apreciere

Din păcate, se pare că guvernul nu va renunţa la tactica de până acum: să recunoască numai atunci când lucrurile nu mai pot fi ţinute ascunse. Însă nu astfel se poate câştiga încrederea în activitatea serviciilor secrete. Şi e păcat că, astfel, recunoaşterea muncii valoroase a BND-ului - mai ales în combaterea terorismului - are de suferit. Teoretic, în ciuda slăbiciunilor şi defectelor sale, Serviciul de informaţii externe merită apreciat.

Practic, de apreciere se va bucura numai după ce va pune capăt acestei secretomanii inutile - el însuşi sau guvernul federal. Sau şi unul şi altul. La urma urmei, probabil nici măcar cei implicaţi nu ştiu foarte clar cine şi ce informaţii deţine despre afacerea NSA-BND. Ceea ce e chiar îngrijorător.