Acţionismul inutil al lui Schäuble

Evident că politicienii sunt obligaţi să reacţioneze după dezvăluirile scoase la lumină de aşa numitele "Panama Papers". Asistăm mereu la acelaşi tipar. Iniţial inidignare, apoi dezamăgire şi, în final, trecerea la acţiune. În cazul ministrului federal de finanţe, Wolfgang Schäuble, acţiunea se regăseşte într-un plan cu 10 puncte pentru combaterea spălării banilor şi asanarea oazelor fiscale. Scos rapid, foarte probabil dintr-un sertar aflat în biroul lui Schäuble. Lipsea doar ocazia potrivită pentru a-l prezenta opiniei publice.

Luptă cu antecedente

De ce acest acţionism? Un astfel de plan exista de multă vreme. Şi numeroase state îl aplică. Să o luăm însă pe rând. După criza financiară, statele G-20 au adoptat un plan pentru fortificarea sistemului financiar mondial şi, dat fiind că salvarea lumii nu este tocmai ieftină, au optat şi în favoarea unui sistem de taxe mai corect. La summitul istoric din aprilie 2009 de la Londra s-a decis, printre altele, asanarea oazelor fiscale. În documentul final se poate citi că: "Secretul bancar este de domeniul trecutului". Peer Steinbrück, predecesorul lui Schäuble, nu putea crede că o asemenea măsură devenise instituţională şi a serbat împreună cu toţi colegii acest moment istoric. Participanţii au revenit acasă purtând în bagaje lista neagră a pradisurilor fiscale.

Mai mulţi participanţi

Au mai trecut câţiva ani până la punerea în practică a planului. În fond, trebuiau identifcate standarde coumne, sarcină care revenea conducerii OECD. La un moment dat, însă, temele erau gata. La sfârşitul lui 2014, 50 de state semnau un acord care consfinţea practic desfiinţarea secretului bancar. Păcat însă că americanii nu se numărau printre semnatari. Ceea ce a permis câtorva alte state, printre care se numără şi Panama, să refuze colaborarea. Altfel nu ar fi ieşit la lumină acum nici dosarele "Panama Papers".

Cert este că în următorii ani ar trebui să înceapă schimbul de date la nivel de state, pentru a transparentiza transferurile financiare. S-a avansat şi pe calea închiderii unor "găuri negre" în care parte din câştigurile marilor concerne internaţionale dispar fără urmă. Cadrul legislativ pentru combaterea dispariţiei câştigurilor a fost adoptat toamna trecută la summitul G-20 de la Antalya. La ce bun atunci încă un plan de acţiune de la Wolfgang Schäuble?

Curaj!

Cele 100 de state care nu au adoptat acordul financiar, dar care susţin măsurile prevăzute de el, ar putea fi obligate să semneze sub ameninţarea că, în caz contrar, ar intra pe lista neagră a oazelor fiscale. Schäuble şi aliaţii săi nu vor avea însă acest curaj. Vizaţi ar fi şi americanii. Sau intenţionează ministrul federal al finanţelor, prin al său plan în 10 puncte să ascundă eşecurile din propria lui ţară, cum ar fi cele din domeniul combaterii spălării banilor? Poate nu ar fi rău ca Wolfgang Schäuble să stea de vorbă cu procurorii şi luptătorii anti-Mafia din Italia.Ei ştiu că fiecare caz cu implicarea mafiei descoperit în Italia este intrinsec legat de spălare de bani în Germania. Boom-ul imobiliar din Germania justifică şi mai mult un scenariu cu implicări periculoase.