Încrezător în sine și îndepărtat de realitate

"Contribuim la scrierea viitorului Germaniei". Cu acest slogan intenționează social-democrații germani să se transforme din parteneri juniori în marea coaliție de la Berlin în formațiune populară a "clasei de mijloc muncitoare". O viziune de viitor tipărită în 900 de exemplare la congresul național al partidului de la Berlin. O viziune prezentată cu mult patos și multă încredere de sine în stil social-democrat. Președintele SPD Sigmar Gabriel, a cărui realegere s-a transformat într-un duș rece, le-a promis tovarășilor de partid o "cultură a renașterii". Una care s-a împotmolit însă chiar la votul de realegere a lui Gabriel, în favoarea căruia s-au exprimat doar 74% dintre delegați. Doar 74% din colegii de partid se simt reprezentați de Gabriel. O adevărată renaștere arată altfel.

SPD solicită claritate, ceea ce îi lipsește și acestui partid

Gabriel a proiectat imaginea unui partid care s-ar dori "agent al modernizării" Germaniei, cu viziuni clare despre lume și viitor. SPD are însă o problemă dublă: după acest congres, liderul formațiunii și-a slăbit poziția cu care va merge de azi încolo la discuțiile cu partenerii conservatori, cu opoziția, cu populiștii de dreapta. Indiferent că e vorba de criza refugiaților, de amenințarea teroristă, de crearea unei "societăți deschise": el va fi asociat cu acest vot de semi-încredere dat de proprii colegi, de realegerea sa oarecum la cerere.

Și mai important decât problemele interne ale SPD este conținutul politicilor promovate de partid: acesta oferă electoratului un buchet colorat de viziuni de viitor - orientate pe soluții și cu accent clar pe echitate socială. Întrebările concrete sunt lăsate însă surprinzător fără răspuns - ceea ce va da apă la moară populiștilor și agitatorilor de dreapta. Exemple de chestiuni în care poziția SPD este neclară sunt evoluția UE și rezolvarea internă a crizei refugiaților.

Social-democrații vor să stăvilească fluxul de refugiați prin aprobarea de contingente oficiale - sună promițător, dar este incomplet. SPD nu spune ce e de făcut cu acei refugiați care reușesc să ajungă totuși în Germania, în pofida contingentelor, în ciuda sporirii pazei la frontierele externe ale UE și îmbunătățirii condițiilor în taberele de refugiați. Această lipsă de soluții face să nu mai pară atât de convingător efortul declarat al SPD de a limita ascensiunea în Europa a "naționaliștilor de dreapta".

Fără concepte pentru UE și pentru criza refugiaților

Dacă Gabriel le reproșează partenerilor conservatori de coaliție lipsa de claritate în dezbaterea privind refugiații, atunci este doar retorică ieftină de congres. Realitatea este că deocamdată niciunul din cele două partide mari ale Germaniei nu are o soluționare de ansamblu a crizei refugiaților. Mantra SPD, potrivit căreia dreptul la azil nu se discută, denotă integritate și consecvență din punct de vedere uman. Dar se trece peste faptul că social-democrații au tergiversat în anii 90 reformarea dreptului la azil, atunci când refugiații din Balcani începeau să sosească în Europa. Au continuat să facă asta până în ziua în care presiunea publică a devenit prea mare. Abia atunci a votat și SPD pentru reformarea dreptului de azil - lucru de care social-democrații nu mai vor să știe azi.

SPD pare să nu aibă soluții nici în ceea ce privește politica legată de Europa. Vicecancelarul Gabriel susține că în partidul său se găsesc "experții pentru coeziunea socială". Dar UE, divizată pe tema împărțirii refugiaților, așteaptă inițiative eficiente și coerente, nu genul de propuneri făcute de SPD, care nu sunt mai mult decât niște apeluri de trezire, fără a îmbunătăți însă cu ceva situația. Mai mult sprijin financiar pentru cei care îi ajută pe refugiați reprezintă un concept insuficient. Nu ajută nici apelurile conducerii SPD la încredere reciprocă și voință de cooperare în Europa.

"Vom face asta'' - poate

Propuneri fără fond și un lider slab, care susține discursuri emoționale, fără să-i impresioneze însă pe mulți dintre colegi. Va mai trece ceva vreme până SPD va pune în aplicare cu adevărat sloganul "Vom face asta". Ce bine că Gabriel și-a propus "să lupte pentru fiecare suflet în parte". Mai întâi are de luptat pentru sprijinul propriului partid. Abia după aceea va putea începe cursa de recuperare a decalajelor electorale. În plus, el trebuie să spere că va reuși toate acestea înaintea următoarelor alegeri generale din Germania.