1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Comentariu: În retrospectivă

28 noiembrie 2016

Chiar dacă la Auschwitz el a prelucrat doar dosare și a observat de pe margine ce se întâmpla, tot se face vinovat.

https://p.dw.com/p/2TNsm
"Contabilul de la Auschwitz": Oskar Gröning, la 15 iulie 2015 în sala de tribunal
"Contabilul de la Auschwitz": Oskar Gröning, la 15 iulie 2015 în sala de tribunalImagine: picture-alliance/dpa/A. Heimken

Oskar Gröning a admis că în lagărul de exterminare de la Auschwitz a administrat banii confiscați de la evreii deportați acolo. El a mai ajutat și la supravegherea noilor prizonieri. Cu alte cuvinte: nu a omorât pe nimeni. Și totuși a fost condamnat în iulie anul trecut la patru ani de închisoare. Motivul: ajutorul dat la uciderea a 300.000 de oameni. Pentru că a fost parte a unei mașinării criminale, care nu ar fi putut funcționa fără implicarea unor mici asistenți ca el. Această poziție a fost adoptată acum și de Înalta Curte Federală a Germaniei, ceea ce pune punct procesului.

Mulți au fost implicați în crime

Gröning are acum 95 de ani. Greu de crezut că o să mai fie trimis în închisoare. Dar nu despre asta e vorba. Justiția germană a avut nevoie de foarte mult timp pentru a ajunge în acest punct, lucru făcut posibil de lucrările istorice pe această temă și de dezbaterile politice aferente din ultimii ani și din ultimele decenii. La concluzia că: multe persoane au fost implicate în crimele în masă comise la Auschwitz și în alte lagăre de concentrare. Ideea că toate crimele au fost comise de câțiva naziști fanatici, în timp ce majoritatea populației urmărea neștiutoare de pe margine, nu se mai susține, pe baza informațiilor disponibile azi. Și este bine că justiția germană nu se sfiește să facă lumină în propria istorie germană, mai ales în aceste vremuri de ascendență a rasismului și naționalismului.

Jens Thurau
Jens Thurau

Un drum lung spre o schimbare de perspectivă

În anii 60, când au avut loc marile procese privind evenimentele de la Auschwitz, multe sentințe au eșuat pentru că nu a putut fi dovedită implicarea diectă a inculpaților în crimele comise de regimul nazist. Pe vremea aceea, germanii nu erau pregătiți să recunoască faptul că de aceste crime erau vinovați indirect numeroși cetățeni. Studenții din 1968 au fost printre cei care au solicitat schimbarea de perspectivă și care au și obținut de altfel primele succese în acest sens.

Ajutor de la filme, cărți și plăci memoriale

De câțiva ani însă, instanțele germane au început să admită că și colaboratorii criminalilor naziști pot fi considerați vinovați. La această schimbare de paradigmă au contribuit: filmele despre acea perioadă, noile cunoștințe științifice, noile cărți pe această temă. Sau faimoasele de acum plăci memoriale (Stolpersteine), vizibile în multe orașe germane, care amintesc nu fără durere că evreii germani erau o parte integrală a societății germane, până să fie smulși de naziști din vieților lor și aruncați în lagărele de concentrare. Și că trebuie să fi fost imposibil ca populația să nu fi știut că aceștia au fost ridicați de autorități și transportați cu toții altundeva, de unde puțini s-au mai întors.

Justiția nu este inflexibilă

Cei condamnați azi, ca Oskar Gröning, sunt bătrâni și nu vor mai sta mult în închisoare, dacă vor mai fi trimiși oricum în detenție. Este însă important să fie clar pentru toți că mașinăria de ucis avea nevoie de mulți membri pentru a putea funcționa. Iar această realizare este cu atât mai importantă, cu cât martorii acelei perioade sunt tot mai puțini la număr. Iar justiția a demonstrat că nu este rigidă și inflexibilă, că este capabilă să absoarbă noi date și să își adapteze sentințele la noile evoluții. Chiar dacă cu mare întârziere.

Autor: Jens Thurau