Codul penal, ca iluzie optică

Articolul din Codul penal care suscită o nouă dispută între preşedinte şi oponenţii săi tradiţionali prevede sancţiuni împotriva celor care ar căuta să-i discrediteze pe procurori sau judecători în cursul unei proceduri judiciare. De exemplu, cineva care răspândeşte zvonuri calomnioase la adresa procurorului care îl anchetează riscă să fie condamnat la închisoare numai pentru această infracţiune. Realitatea este că, deşi pare să aibă sens, acest articol de lege este foarte vag şi îngăduie interpretări abuzive.

E vorba de articolul 276 din Codul penal care prevede: ”Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea de către judecator sau de organele de urmărire penală a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.”

Nu e clar deloc la cine se referă acest articol: la cel inculpat, interesat să distrugă credibilitatea judecătorului care îl judecă, sau la oricare altă persoană? Legea nu spune nimic şi lasă deschisă orice interpretare. Se poate prea bine înţelege că şi ziariştii care ar face consideraţii despre un proces de corupţie şi despre moralitatea magistraţilor implicaţi ar putea fi pedepsiţi pe baza acestui articol.

De altfel, opozanţii preşedintelui Băsescu au semnalat tocmai riscurile privitoare la libertatea presei. Anul trecut, în octombrie, grupul PNL din Camera Deputaţilor depunea o iniţiativă legislativă care propunea abrogarea articolului 276 din Codul Penal, cu scopul de a se evita ”orice fel de suspiciune de îngrădire a libertăţii presei”. Şeful grupului PNL din Camera Deputaţilor, George Scutaru, declara că scopul liberalilor este de a veni "în apărarea drepturilor constituţionale şi democratice de care trebuie să beneficieze orice cetăţean român, dreptul la expresie, la critică, la opinie şi la observaţii fiind una dintre cele mai importante realizări ale societăţii româneşti din 1989 încoace."

Pe scurt, proiectul PNL a fost votat de majoritatea USL care mai exista încă în acel moment, dar preşedintele Traian Băsescu a retrimis proiectul la Parlament, cerând conservarea art 276 în Codul Penal. Preşedintele a argumentat că acest text are ca menire protecţia magistraţilor: ”Faptele incriminate sunt inspirate din realităţile practicii judiciare, dar, mai ales, de frecvenţa, intensitatea şi de modul de manifestare a acestor fapte în ultimii ani, constând în încercările de influenţare sau intimidare din partea părţilor sau a reprezentanţilor acestora, în modalităţile arătate, pe durata desfăşurării unui proces, obţinându-se astfel o atmosferă de natură să vicieze grav imparţialitatea judecătorilor sau procurorilor.” Preşedintele a mai arătat că ”libertatea de exprimare trebuie să se exercite în limitele bunei-credinţe.”

Realitatea este că textul incriminat pare mai convingător după ce am citit argumentaţia preşedintelui. Totuşi nu există nicio garanţie că această interpretare va guverna lectura textului de fiecare dată. Este posibil ca magistraţii să-l utilizeze ca armă împotriva presei în general.

De fapt textul legii este înşelător ca o iluzie optică. Se arată acolo că ar fi vorba de ”declaraţii nereale”, ”pe durata unei proceduri judiciare în curs”, dar, în afara vacanţei judecătoreşti, tot timpul există câte o procedură în curs. Absolut orice acuzaţie la adresa unui judecător poate fi interpretată ca atac al vreunui inculpat, căci tot timpul există câte un inculpat şi o procedură în desfăşurare.

În fine, partea cea mai slabă a articolului 276 este aceea care vorbeşte despre ”declaraţii publice nereale”. Înţelegem că se referă la declaraţii calomnioase, căci dacă ar fi nereale nu ar face obiectul legii. Dar problema este că, în prealabil, ar trebui să se dovedească că acuzaţiile sunt calomnioase. Ar trebui aşadar să existe în prealabil un proces de calomnie. Infracţiunea de ”presiuni asupra justiţiei” bazată pe o calomnie nedovedită este o chestiune periculoasă, căci ar presupune condamnarea cuiva mai înainte de a dovedi că a minţit.

Argumentaţia preşedintelui pare să aibă sens, dar, aşa cum am văzut, la o analiză mai atentă nu se poate susţine. Articolul 276 din Codul penal oferă magistraţilor o armă puternică, prin care s-ar pune la adăpost de orice critici o dată pentru totdeauna. Magistratul ar deveni o persoană sacră, a cărei simplă pomenire în public ar echivala cu o profanare.