Coabitare calmă la CSAŢ

Potrivit unui comunicat prezidenţial vor fi discutate două subiecte principale. Unul se referă la prezenţa trupelor româneşti în Irak, iar al doilea la retragerea contingentului românesc din Brigada multinaţională SHIRBRIG. Aşadar la prima vedere va fi o şedinţă de rutină, întrucît ambele subiecte sînt în principiu rezolvate.

Încheierea unui acord între România şi Irak, la solicitarea autorităţilor de la Bagdad, schimbă complet natura participării trupelor româneşti. În plus, Parlamentul de la Bucureşti a aprobat această misiune, care este aşadar ferită de controverse politice. Este adevărat că adversarii politicii duse de SUA în Orientul mijlociu continuă să pună sub semnul întrebării prezenţa trupelor româneşti în Irak, făcîndu-se că nu remarcă solicitarea expresă a autorităţilor irakiene şi a unei baze juridice ferme.

Ministrul de Externe Cristian Diaocnescu a dat însă, recent, cîteva explicaţii, arătînd că prelungirea misiunii militarilor români în Irak este foarte importantă, deoarece fereşte România de bănuiala, dezonorantă, că ar fi fost condusă de oportunism, atunci cînd s-a angajat iniţial în războiul împotriva regimului lui Saddam Hussein.

Cristian Diaconescu a exprimat astfel o poziţie foarte consecventă cu linia politică pe care a avut-o Guvernul PSD, atunci cînd ministru de Externe era chiar Mircea Geoană.

Celălalt subiect intră şi el se pare în zona rutinei. România vrea să se retragă din SHIRBRIG, misiune internaţională de menţinere a păcii, înfiinţată la iniţiativa Danemarcei în 1994 şi aflată sub comandă ONU. Anul trecut însă ţările nordice şi-au exprimat intenţia de se retrage, deoarece nu mai au resursele necesare şi se pare că acest proiect moare de moarte bună.

SHIRBRIG (United Nations Stand-by Forces High Readiness Brigade) a fost o brigadă de aproximativ 4000 de oameni care a devenit cu adevărat operaţională în 1999. Iniţial au participat 6 ţări europene: Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Olanda şi Polonia. Ulterior au aderat şi alte state printre care şi România, la 3 octombrie 1999.

Se pare aşadar că, astăzi, la CSAŢ toate condiţiile sînt întrunite pentru a avea o discuţie lipsită de tensiuni şi controverse.

Totuşi există o preocupare legată de modul în care Preşedintele Traian Băsescu va coabita cu partenerii săi de la PSD. Ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, a risipit însă îngrijorările, spunînd recent că titularul politicii externe este, din punct de vedere constituţional, Preşedintele şi dînd astfel de înţeles că nu va căuta să intre în dezacord cu acesta, aşa cum făcuseră miniştrii liberali. Pe de altă parte vicepreşedintele Senatului şi al CSAŢ, Mircea Geoană este el însuşi un atlantist şi dacă simpatiile sale americane merg mai mult către democraţi decît către republicani, acum se poate spune că a sosit vremea lui.