1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Mărirea și decăderea lui Clemens Tönnies

2 iulie 2020

După aproape 20 de ani, Clemens Tönnies renunță la funcția de președinte al Consiliului de Supraveghere al Schalke 04. Iată un om care a vrut să fie tehnician, dar a ajuns cel mai mare producător de carne din Europa.

https://p.dw.com/p/3edbL
Clemens Tönnies
Clemens TönniesImagine: picture-alliance/SvenSimon/E. Kremser

În 1971, când Bernd Tönnies punea pe picioare o afacere cu produse din carne în micul oraș Rheda, în regiunea Gütersloh, fratele său mai mic Clemens avea doar 15 ani. Cancelar german era Willy Brandt, echipa de fotbal Schalke 04 era liderul clasamentului Bundesliga, iar carne și mezeluri găseai la măcelarul din colț.

Clemens Tönnies, căruia tatăl său Klemens i-a adăugat un C în nume pentru o mai bună diferențiere, face ucenicie pentru a deveni măcelar, Totuși, spre deosebire de fratele său mai mare, el are alte planuri: "Mai degrabă te faci tehnician de echipamente radio și televiziune decât să stai aiurea într-o bucătărie stupidă, plină de cârnați."

Aproape jumătate de secol mai târziu, Clemens Tönnies, pe care mulți îl numesc doar "baronul cărnii", "împăratul cotletelor" sau "regele porcilor" este miliardar și cel mai mare producător de carne din Europa. Tönnies Holding deține 28 de fabrici, inclusiv în Danemarca, Polonia și Franța, exportă carne în 82 de țări, iar anul trecut a atins o cifră de afaceri incredibilă: 7 miliarde de euro. Patronul unei mici afaceri de familie devine lider de piață – un succes nemaipomenit.  

Criza coronavirus scoate la iveală "sistemul Tönnies"

Clemens Tönnies ajunge în vârf. Președintele clubului de vânătoare din Rheda este acum președinte al consiliului de supraveghere al clubului de fotbal FC Schalke 04. Dacă în anii ´60 tatăl său avea nevoie de o zi pentru a sacrifica un porc, Clemens ajunge să facă același lucru în 30 de secunde. Clemens nu se întâlnește cu greii locali din Ostwestfalen, ci cu președintele rus Vladimir Putin și cu fostul cancelar Gerhard Schröder.

Abatorul Tönnies din Rheda-Wiedenbrück
Abatorul Tönnies din Rheda-WiedenbrückImagine: Imago Images/biky/M. Stepniak

Și apoi vine criza coronavirus. Clipă în care iese la suprafață tot ceea ce de ani buni știa toată lumea despre "sistemul Tönnies", fie că vorbim despre politicieni, supermarketuri sau consumatori: exploatarea aproape de sclavie a lucrătorilor din Europa de Est, sistemul perfid de contracte de muncă prin subcontractori sau condițiile igienice catastrofale din spațiile de cazare colective. Ce să mai vorbim despre animale: doar fiecare al 50-lea animal este păstrat la Tönnies în condiții mai bune decât cerințele minime.

Promisiune pe patul de moarte

Modelul său de afaceri, ce pentru mulți reprezintă cel mai bun exemplu de maximă exploatare a tuturor resurselor, a început după Reunificare. În 1990, fratele Bernd preia fabrica de sacrificare și prelucrare VEB Weißenfels din Saxonia-Anhalt. Astăzi, 20.000 de porci sunt sacrificați în fiecare zi în estul Germaniei.

Patru ani mai târziu, fratele în vârstă de numai 42 de ani, ce fusese ales noul președinte al Schalke 04 cu numai câteva luni înainte, moare din cauza consecințelor unei infecții pulmonare apărute după un transplant de rinichi. Cu puțin timp înainte de moartea sa, se spune că i-a cerut lui Clemens să aibă grijă de clubul cu emblemă albastră. 

Însă ce i-a spus Bernd Tönnies pe patul de moarte fratelui său mai mic despre companie agită "cuțitele" în instanță timp de ani de zile. Potrivit lui Clemens, lui i s-ar fi promis jumătate din companie, în timp ce nepotul său Robert a insistat asupra majorității sale de 60 la sută.

În orice caz, promisiunea făcută pe patului de moarte nu este reținută și în scris. "În industria noastră este valabilă strângerea de mână", spune cu mândrie în instanță Clemens Tönnies, tată a doi copii. Este o practică de afaceri foarte bine primită și de unii politicieni.

"Prietenie ca între bărbați" cu Putin

Semnarea contractului între Gazprom și Schalke 04
Semnarea contractului între Gazprom și Schalke 04Imagine: AP

Vladimir Putin, de pildă. Tönnies întreține din 2007 o "prietenie ca între bărbați" cu președintele rus, după cum afirmă antreprenorul german. Împreună, cei doi prieteni au negociat acordul Gazprom valorând câteva milioane de dolari, în baza căruia pe tricourile jucătorilor de fotbal ai Schalke apare la loc de cinste logo-ul gigantului energetic rusesc, semi-guvernamental – o reclamă perfectă pentru șeful de la Kremlin și pentru compania de gaze naturale.

La fiecare întâlnire de la Moscova, Putin se poate bucura nu doar de cea mai recentă versiune a tricoului în nuanțe albastru-regale, ci și de o pulpă de porc, pregătită personal de șeful mare al fabricii de carne. "Unde este ciolanul de porc marinat?" – este primul lucru pe care îl întreabă Putin, a relatat Tönnies.

Însă discuțiile nu se rezumă doar la bucata de carne, căci Tönnies i-a promis președintelui rus, probabil prin strângere de mână, nu numai că va aduce carne în țară, ci și că o va produce în Rusia.

Prin intermediul "Don", subsidiară a grupului pe care îl conduce, Tönnies operează mai multe abatoare la nord de Moscova, la Voronej și Belgorod. Potrivit Asociației Naționale Ruse de Creștere a Porcilor (NSS), "Don" este unul dintre cei mai mari zece producători de carne de porc din Rusia.

Export de carne în China

Însă Tönnies nu este activ doar în Rusia, compania punând de multă vreme ochii și pe piața chineză, care a crescut enorm în ultimii ani. Numai în primul trimestru din 2020, China importă aproape un milion de tone de carne de porc, o creștere de 70 la sută față de aceeași perioadă a anului trecut. Producția anuală germană de carne de porc este de 5,2 milioane de tone.

Unul dintre motive este pesta porcină africană, care circulă de aproximativ doi ani în China, țara cu cel mai mare efectiv de porci din lume. Din cauza pestei, milioane de animale au fost ucise. Pentru a satisface nevoile chinezilor de carne de porc, s-a trecut la importuri masive. O situație convenabilă pentru Tönnies, care a înregistrat anul trecut o creștere semnificativă a veniturilor.  

Mai mult, Tönnies profită de această oportunitate și investește 500 de milioane de euro într-un abator nou, alături de partenerul chinez Dekang din provincia chineză Sichuan, care contribuie cu aceeași sumă. Astfel apare prima fermă Tönnies din afara Europei. Anual, aici sunt sacrificați circa șase milioane de porci. O afacere profitabilă, deoarece multe produse din carne de porc sunt mai scumpe în China decât în supermarketurile germane.

Derapaj rasist

Odată cu procesul de industrializare în domeniul cărnii, măcelăriile de familie au devenit mai rar opțiunea consumatorilor germani
Odată cu procesul de industrializare în domeniul cărnii, măcelăriile de familie au devenit mai rar opțiunea consumatorilor germaniImagine: picture-alliance/dpa/S. Puchner

Clemens Tönnies știe de mulți ani mersul afacerilor în domeniu: revoluționează achizițiile de carne în supermarketuri, unde clienții preferă să aleagă șnițelul ambalat și mai ieftin din congelator, decât să meargă la măcelarul local.

El știe că marii discounteri germani preferă să aibă o persoană de contact centrală, care să poată livra rapid și în mod sigur cârnați în cel mai îndepărtat colț al Germaniei. Și este atât de creativ încât reușește să extragă heparină din mucoasa intestinală a porcului de ani buni.

Căderea lui Clemens Tönnies este accelerată de criza coronavirus, dar declinul începuse încă din iulie anul trecut. Prezent la Paderborn cu ocazia unui eveniment dedicat meșteșugurilor, pasionatul vânător de pradă mare este întrebat în fața a 1.600 de persoane despre modelul de afaceri ce trebuie urmat pentru a răspunde crizei climatice. 

Potrivit producătorului de carne, dacă în Africa s-ar reuși instalarea a 20 de centrale electrice în fiecare an, oamenii din această parte a lumii vor "înceta să taie copaci și, dacă îi electrificăm, vor înceta să producă prunci când se lasă întunericul". 

Clemens Tönnies își "achită" derapajul rasist demisionând din funcția de președinte al consiliului de supraveghere de la Schalke timp de trei luni. Un focar de coronavirus în propriile fabrici, cu peste 1.500 de persoane infectate și un așa-numit lockdown regional, sunt însă mai greu de șters cu buretele. 

Au contribuit: Henrik Böhme, Marina Baranovska, Hao Gui