1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

China: e lung drumul de la Mao la revoluţiile 2.0

15 februarie 2011

Nu-s puţini cei ce se întreabă dacă, după Tunisia şi Egipt, ar putea urma China. Greu de crezut. Puterea de la Beijing stă bine pe picioare.

https://p.dw.com/p/R174
Beijing, 4 iunie 1989, în Piaţa Tien An MenImagine: picture-alliance / dpa

Amintirea primăverii lui 1989 nu s-a stins de tot. Sute de mii de studenţi ocupaseră, luni de zile, piaţa Tien An Men, cerând, paşnic, reforme politice. Protestul a sfârşit într-o baie de sânge.

După 22 de ani, media controlată de stat în China transmite doar ştiri sumare despre revoltele din lumea arabă, fără să intre în detalii. Lumea discută, însă, pe internet, în aşa numita grassroot media, cea care leagă oameni şi principii în jurul bazelor democraţiei. Barieră fundamentală rămâne cenzura - dar cu viteza cu care circulă informaţia pe internet, dintr-o scânteie se poate aprinde repede un foc. Egiptul şi Tunisia au dovedit-o.

Acum 22 de ani, cei ce gândeau liber în China erau nevoiţi să se descurce fără internet. În piaţa Păcii Cereşti, demonstranţii au recurs la greva foamei. În zadar. Armata chineză a executat ordinul conducerii Partidului Comunist şi a tras. Se vorbeşte despre până la 3000 de morţi - deşi un bilanţ oficial nu a fost niciodată difuzat.

Marxiştii chinezi sunt, după ultimele evoluţii nord-africane, în priză. Sima Nan, unul dintre liderii lor în online, avertizează că "şi în China există reţele ce vor să vândă ţara Vestului" şi atrage atenţia asupra unor fundaţii în care "capitaliştii pompează bani pentru a promova ceea ce numesc ei reforme politice". În rest, admite Sima Nan pe blogul său, corupţia, preţurile crescânde şi serviciile scumpe sunt la ordinea zilei. Ceea ce, desigur, aminteşte de contextul tunisian şi egiptean.

Avocatul şi activistul pentru drepturi civice Mo Zhixu ştie că asemănările nu se termină aici: ca şi în Egipt, puterea aparţine, de decenii, în China, unui regim autocratic şi obtuz, susţinut de armată. Dimenisunile diferă, e drept, şi implicit şansele de a lovi cu mişcări de protest direct în putere sunt mai reduse. Dar, speră Zhixu, "Egiptul de azi poate fi China de mâine".

Unul dintre sloganurile lui Mao Zedung, părintele statului şi partidului comunist, spunea aşa: "Puterea politică vine din arme". Ceea ce, în China, continuă să fie de actualitate. Dacă se va ivi ocazia, partidul va învinge şi astăzi. La nevoie, cu arma.

Autor: Shi Ming / Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu