​​​​​​​Chestiuni vitale | Global | DW | 04.08.2021
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

OPINIE

​​​​​​​Chestiuni vitale

Ne mai concentrăm și pe chestiuni vitale? Esențiale? Pe crimele comise de tirani în afara țărilor lor? Sau trebuie să ne risipim veșnic în interstițiile doldora de ură și extremism ale disputelor din rețelele sociale?

În amintirea opozantului belarus Vitali Şişov

Marş în memoria opozantului belarus Vitali Şişov, organizat în apropierea Ambasadei R. Belarus din Ucraina

America nu pare să mai știe decât de hărțuielile sexuale ale libidinosului guvernator al New York-ului, Cuomo. Partidul său, aflat la putere la Washington, se dă de ceasul morții să găsească explicații persuasive dar imposibile faptului că l-a tolerat interminabil pe infectul și defectul politician, care are la activ păcate mult mai grave. De pildă moartea zecilor de mii de bătrâni infectați cu COVID-19 pentru că el, abuzatorul guvernator al New York-ului, i-a trimis pe vârstnicii contaminați din spitale înapoi în azile.

Problemele reale ale vestului

Or, administrația Biden și odată cu ea NATO și întreaga lume liberă au probleme net mai grave decât lubricul Cuomo și refuzul lui insolent de a demisiona. De pildă China comunisto-sclavagistă. De pildă Afganistanul, care stă iar să le cadă în brațe integral talibanilor. De pildă Iranul care amenință pacea regională și globală. De pildă Libanul care, sugrumat de miliția șiită, pro-iraniană Hezbollah, stă să moară de inaniție. Și care va deveni o sursă inepuizabilă de refugiați în apropiere de granițele unei Românii ai cărei politicieni și formatori de opinie nu mai văd, parcă, în fața ochilor nimic. Atât sunt de orbiți de controversa Orban-Cîțu pentru șefia PNL, deși ar trebui să le fie evident că, dacă liberalii nu vor să fie rași de AUR și distruși de alte rele, Orban e dezastrul mai mic.

Dar în societatea informațională, cu litigiile ei frivole, cu obsesiile și amuzamentele ei perpetue, gen bârfa din rețele, gen videochatul, gen Trump și periodicele noastre victimizări și indignări ieftine pe marginea noilor invenții lingvistice și hipermoralizatoare ale extremiștilor, chestiunile vitale și esențiale nu mai au nicio trecere.

Moare un căpitan român ucis de iranieni? Ei și? MAE are nevoie de zile, de nopți și de un weekend prelungit înainte să se decidă în fine la îndemnul Londrei să-l convoace pe ambasadorul iranian. Iar de condoleanțe publice, vizibile, adresate familiei sale, nu prea au timp nici președintele, nici premierul Cîțu, nici Aurescu.

Iar UE, din care face parte România, trimite la Teheran un ”înalt reprezentant”, să ia parte la ceremonia învestirii, ca președinte, a unui torționar și asasin în masă, ca Ebrahim Raisi. Atâta valorează viața unui român? Atât ne preocupă atentatele asupra libertății navigației și comerțului? Atâta e atenția pe care o acordăm unui act de terorism de stat?

Export de terorism

Dar nu e singurul. Și nu e singurul pe care-l exportă tiranii în ce-a mai rămas din lumea liberă. Care, lăsată de izbeliște de liderii ei, trudiți și zbuciumați de te miri ce distracții, ca și de alte chestiuni arzătoare, ca ecologia, se vede confruntată cu un război nedeclarat al celor mai liberticide și sângeroase regimuri de pe glob.

Alergătoarea Kristina Timanovskaia n-a mai decolat spre Varșovia, ci spre Viena. Din rațiuni de securitate, s-a spus din surse ale agenției Reuter. Anterior, atleta fusese nevoită să se refugieze în ambasada Poloniei de la Tokio, încercând să scape de zbirii dictatorului Lukașenko. Gorilele tiranului ar fi vrut s-o repatrieze cu forța.

Marți a fost găsit spânzurat în Ucraina militantul pentru democrație în Belarus, Vitali Șișov. Unii observatori hamletizează. Nu puțini speculează, ”ajutați” de bateriile dezinformatoare din Rusia despre finalul vieții acestui erou al luptei pentru libertate al Rusiei albe emigrat la Kiev: ce s-o fi petrecut? S-o fi sinucis? O fi murit de ”moarte bună”, atârnat cum era de o funie legată de craca unui copac? Sau o fi fost asasinat? Da, spun iubita lui, cunoscuții lui, spun experții: a fost ucis!

Dar cine o fi comis crima? Ghici ghicitoarea mea. Oare cui prodest? Oare cui îi folosește moartea acestui tânăr plin de vitalitate, încărcat de omenie, de încredere în lume și în viitor, necesară unei vieți care să aibă sens, ca și de capacitatea și de voința de a-și ajuta semenii terorizați de tiranul din Minsk, cu armele și securiștii proprii și cu complicitatea și polițiile tiranului de la Moscova?

Noima unei crime și nevolnicia vestului

Nu dictatorului? Cui altcuiva? Pe modelul Putin, Erdogan, al regimului ayatolahilor, al teroriștilor statului islamic, al lui Ceaușescu, al comuniștilor estgermani și al naziștilor, Lukașenko încearcă să-și consolideze puterea acasă și în străinătate prin șantaj, frică, intimidări și teroare. Amplificarea spaimei și angoasei se poate face lesne, mai nou, printr-o combinație de măsuri domestice și asasinate în străinătate, semnlizând că mâna regimului e lungă și necruțătoare.

În acest scop se iau măsuri domestice și externe. De cele simultane ține pirateria aeriană și actul de terorism de stat materializate în deturnarea unui avion de pasageri și răpirea din avion a disidentului Roman Protesevici. Între cele externe, asasinarea unor disidenți refugiați în Ucraina, Polonia, sau aiurea. Reacția la ele în vest? Bla, bla. Cinci minute de indignare și de condamnări retorice. Sau zece. Amenințări cu sancțiuni anemice, care nu-i ating defel pe făptași.

Șișov nu e prima și nu e ultima victimă ucraineană. Regimul iranian a doborât nu de mult un avion de pasageri ucrainean aproape imediat după decolarea lui la Teheran. Sute de victime. Ei, și?

De ce să nu fie comise crimele dacă prețul pentru săvârșirea lor e nul? Dacă Germania și Austria continuă să facă afaceri rentabile cu Belarus? Dacă Berlinul, bucurându-se de lumina verde de la regimul din Washington, se pregătește să-l îmbogățească pe Putin prin gazoductul Nord Stream 2? Dacă Biden, imperturbabil, continuă negocierile pe contraproductivul acord nuclear cu Teheranul?

Despre eroi, morminte, celule și refugii nesigure

Între măsurile domestice, pentru că femeia și-a rupt pașaportul când polițiștii politici au vrut s-o dea afară din țară, figurează amorsarea în Belarus, de azi, a unui proces-spectacol intentat luptătoarei pentru libertate, Kolesnikova.

Plină de curaj și demnitate, din septembrie întemnițata și torturata eroină a democrației din Belarus a reușit să transmită un mesaj înaintea debutului crudei piese de teatru staliniste care i s-a rezervat. ”Nu-i crede, nu te teme, nu-i ruga nimic și râzi, aceasta este linia ei în abordarea autorităților”, i-a scris Kolesnikova redacției ruse Dojd.

Timanovskaia a reușit in extremis să-i evite soarta. Dar cât de sigură poate fi ea la Viena? Nu reliefa recent o publicație că „sindromul Havana lovește și la Viena. Peste 20 de diplomați de la ambasada SUA au suferit de o boală misterioasă”? Nu cumva au lovit iar comuniștii?

Încurajați de lașitatea, împăciuitorismul și lipsa de reacție a vestului, tiranii au început să-i vâneze cu impunitate, în placidul Apus, pe opozanții și adversarii lor reali sau prezumtivi. În siguranță n-ar mai trebui să se simtă nimeni. Și cu atît mai puțin oamenii care chiar contează. Șișov și Protasevici, iar înaintea lor Politkovskaia, Litvinenko, Nemțov, Berezovski, Skripal și atâția alții stau mărturie că nu-și pot lăsa garda jos nici Gary Kasparov, nici Hodorkovsi, nici ziariștii, analiștii și observatorii care l-au ajutat pe Navalnîi să-l demaște pe pomposul dictator și pe criminalii lui de duzină din FSB.

Dar în pericol nu sunt doar disidenții, opozanții, rușii, albi sau nu. Ori victimele aflate oarecum din întâmplare la fața locului, precum românul și britanicul uciși la bordul navei Mercer Street. În pericol e și vestul, dacă mai tolerează să fie infiltrat, atacat, terorizat și însângerat fără să pună piciorul în prag și fără să riposteze astfel, încât să-i doară pe teroriști, pe tirani și pe criminali.

În acest scop ar trebui pusă maximă presiune pe clasa politică apuseană. De unde însă această presiune, dacă ne risipim în distracții, în aiuereli, în nimicuri, în certuri de doi lei, uitând, ca toxicomanii, cu plăcere, dar sinucigaș, de cele vitale și esențiale?