Centralism şi mită electorală

O bună parte din resursele publice ale judeţelor sînt expediate la Centru, de unde sînt repartizate înapoi la judeţe. Acesta este pe scurt modelul după care funcţionează administraţia românească. Descentralizarea care a fost operată după 1990 a fost doar parţială. Dezavantajele nu au încetat să se manifeste. De exemplu, întreaga perioadă 2000-2004 a fost marcată de protestele Opoziţiei de atunci (PNL şi PD) împotriva guvernului PSD care aloca fondurile guvernamentale în mod preferenţial către primăriile conduse de militanţii social-democraţi. De asemenea mai multe studii ale unor ONG specializate în politici publice (vezi de pildă studiile SAR) au dezvăluit că fondurile guvernamentale au fost folosite pentru atragerea primarilor de diferite culori politice la partidul de guvernămînt. După anul 2000 fenomenul devenise atît de larg, încît PSD reuşise să-şi dubleze numărul de aleşi locali (primari şi consileri) pe care îi obţinuse în alegeri.

Descentralizarea temă de campanie

Descentralizarea reală a administraţiei publice a devenit firesc o temă majoră a campaniei electorale în anul 2004. Preşedintele Traian Băsescu a căutat şi după alegeri să păstreze subiectul pe agenda Guvernului, dar, după eliminarea din Cabinet a miniştrilor PD, influenţa sa a scăzut considerabil. În consecinţă, modelul centralizat al alocării resurselor a rămas neschimbat, iar PD, trecut în opoziţie, descoperă că împărtăşeşete soarta pe care a avut-o şi înainte de alegeri.

Preşedintele, PD, Emil Boc, a făcut duminică o prezentare amplă a modului în care, în anii electorali 2007 şi 2008, guvernul Tăriceanu a repartizat fondurile guvernamentale. În 2008 de pildă, înainte de alegerile locale, liberalii şi-au atribuit 42% din sumele disponibile, deşi primarii PNL nu reprezentau decît 21%. Partidului Democrat Liberal i s-au atribuit în schimb abia 6,45%, deşi militanţii PD deţineau 27% din primării. Guvernul a fost mult mai binevoitor cu PSD şi cu UDMR, aliaţi în sînul majorităţii, cărora le-a alocat sume proporţional corecte. În 2007, anul alegerilor europene, situaţia, susţine Emil Boc, fost asemănătoare.

În consecinţă, preşedintele PD a acuzat în mod apăsat Guvernul că practică mita electorală.

Înainte de alegerile din 2004 şi PNL rostea acuzaţii identice la adresa guvernului Năstase, dar odată ajuns la putere a preferat să se se complacă într-un sistem de care poate profita.