Cea mai mare piedică pentru Lasconi: misoginismul structural

DW: De ce credeți că nu a prevăzut nimeni ascensiunea lui Călin Georgescu?

Ovidiu Voicu: Cred că trebuie să începem discuția cu o introducere tehnică, fiindcă nu doar aici în România au fost rezultate imprevizibile, ci și în Statele Unite, unde avem una dintre cele mai bune școli de statistică socială și unde victoria lui Donald Trump nu a fost prevăzută de niciunul dintre sondajele de opinie.

În Statele Unite s-a manifestat așa-numita „spirală a tăcerii”, mulți oameni știau că vor vota cu Trump, dar multora le era rușine să recunoască. Puteți spune că și în România a fost vorba despre același lucru?

Și aici unul dintre motive poate fi „spirala tăcerii”, altă ipoteză este că nu mai funcționează fundamentele domeniului. Adică felul în care eșantionăm sau cum credem noi că ajungem în mod egal la orice fel de votant sau dacă nu ajungem putem rezolva lucrurile prin metode statistice, ponderări, de pildă, s-ar putea să nu mai reflecte felul în care funcționează societatea de astăzi, mai ales din cauza online-ului. Cred că e nevoie de o discuție serioasă despre cum se face cercetarea sociologică și statistică. Am văzut că reprezentanții a cel puțin două firme de sondare, Atlas Intel și INSCOP, au spus public că vor să contribuie la o astfel de discuție și că sunt gata să pună datele lor la dispoziție. Ar fi bine dacă și ceilalți s-ar ralia, mai ales cei care au făcut exit poll-uri, unde lucrurile sunt și mai grave, fiindcă erorile statistice ar trebui să fie mai mici și mai puține. În absența unei astfel de discuții, nu putem știi de ce măsurarea opiniei publice dă astfel de eșecuri majore.

Dincolo de necesitatea unor ajustări și dezbateri despre cum ar trebui făcute în viitor cercetările sociologice, care ar fi celelalte cauze ale ascensiunii cumva ascunse a radicalului naționalist care este Călin Georgescu? 

Din punct de vedere politic, se poate vedea o deconectare clară între partidele politice și corpul social, fiindcă o mișcare de acest fel ar fi trebuit să fie simțită de organizațiile de masă. Noi avem câteva partide mari care n-au simțit deloc aceste mișcări, n-au prevăzut valul acesta de nemulțumire și pare de neînțeles de ce au fost la rândul lor surprinse. A treia dimensiune, după cea teoretic-academică și după cea politică, este mai gravă, nu știm dacă a fost sau nu o intervenție străină, o influență rusească în primul rând: discutăm despre o operațiune numită război hibrid. Dacă a fost într-adevăr o imixtiune rusească, de ce ne-a luat prin surprindere? Adică are șanse să ajungă președinte un om care este împotriva sistemului democratic și împotriva sistemului de alianțe al țării? Noi avem, pe lângă SRI, două instituții internaționale cu responsabilități în domeniul cibernetic, Centrul European de Securitate Cibernetică și Comandamentul NATO de Securitate Cibernetică. Ar trebui să fim cei mai pregătiți din zonă cu acest subiect, dar iată că nu suntem.

În urmă cu două săptămâni, două instituții care se ocupă cu siguranța cibernetică au spus că nu există imixtiuni străine, SRI și Directoratul Național de Securitate Cibernetică.

Da, ei se pare că au căutat trolii lui Geoană și nu i-au găsit, și când colo erau ai lui Georgescu.

Ar putea fi vorba și despre o schimbare de paradigmă între online și offline? De pildă, faptul că un partid sau o formațiune poate avea ascensiuni bruște online cu bani puțini, ascensiuni care pot fi însă convertite în spațiul real?

Da, o mare parte a vieții sociale și politice s-a mutat în spațiul online și sociologii nu pot surprinde efectele la adevărata dimensiune. Într-adevăr societatea se schimbă și trebuie să o înțelegem. Totuși, ceea ce înțelegem din cum funcționează online-ul ne arată că nu e o regulă să se treacă de la online la offline. Adică, faptul că cineva s-a dus efectiv să-l voteze pe Georgescu după ce a socializat online pe această temă nu e neapărat natural, de cele mai multe ori nu se întâmplă. Aici a fost un factor important care a schimbat lucrurile. Într-adevăr mai e vorba și despre bani: a fost cu puțini bani sau cu mulți bani? Nu știm.

Și nici nu pare posibil să aflăm cu câți bani și de unde, fiindcă el a folosit TikTok, o rețea de socializare chinezească, pe care în România o pot utiliza și firmele și politicienii fără să dea socoteală și fără să i se poată cere socoteală, devreme ce statul nu a impus nicio formă de reglementare.

Noi știm sigur că în primele două săptămâni de campanie, Călin Georgescu a raportat zero venituri și cheltuieli, deși are obligația să o facă: deci, el nu are niciun cont de campanie și nu știm de unde își plătește mandatarul financiar. După primele două săptămâni de campanie, Autoritatea Electorală a încetat să publice datele, ceea ce nu e uzual, fiindcă de obicei le publică săptămânal sau chiar mai des. Altfel spus, noi nu știm nici de la ceilalți candidați cum au cheltuit banii în campanie. Totuși, cei care se pricep la felul în care funcționează TikTok spun că ceea ce a făcut Georgescu în campania lui costă ceva bani: ceea ce făcea acolo le apărea oamenilor în feed-uri, apărea fiindcă plătea. Cineva a plătit. Nu știm cine.

Credeți că putem afla?

E complicat, spre deosebire de alte state care reglementează TikTok, România încă nu o face. Americanii au acceptat autoreglementarea TikTok, iar această rețea și-a autoimpus transparența în SUA. Poți intra în produsele META și vedea cine a plătit pentru Călin Georgescu. E momentul să avem și noi dezbaterea despre reglementarea TikTok.

Cum am putea afla, totuși, despre activitatea virtuală a lui Călin Georgescu, cine dintre instituțiile publice ar putea să o deslușească?

Există niște instrumente, pe care, spre exemplu, Expert Forum le-a folosit în Republica Moldova pentru a vedea cum funcționează TikTok în campania electorală. Sigur, pot fi folosite chiar datele TikTok, dar noi mai avem foarte puțin timp până în turul al doilea.

Cum vedeți acest tur al doilea al prezidențialelor și scrutinul parlamentar de la finele acestei săptămâni?

Avem o problemă cu această societate misogină și mi-e temă că foarte mulți oameni nu vor dori să voteze o femeie. Speranța este că, lăsându-l liber pe Călin Georgescu și aducându-l în fața tuturor, să fie mai ușor să vedem cine este. Au început să apară în spațiul public poziționări aberante: că ar fi neadevărat că omul ar fi ajuns pe lună, că operația de cezariană taie firul divin, programul lui economic e cu Dumnezeu înainte etc. Lăsat să vorbească, sper să pățească la fel ca Mircea Geoană, adică să-și taie singur craca, arătând că are limitări importante. 

Ce e cel mai complicat în această competiție care mai are două hopuri mari?

În primul rând misoginismul structural, apoi nici Elena Lasconi nu e foarte bine pregătită, dar față de Călin Georgescu măcar este onestă și integră, chiar dacă lipsa culturii politice se vede. Mi-e teamă și de alegerile parlamentare, mai ales că președinții PSD și PNL și-au dat demisia sau sunt pe cale să o facă. Cele două partide mari s-ar putea să fie în degringoladă, iar dacă domnul Georgescu se va așeza în fruntea AUR și SOS și va cere o susținere puternică din Parlament, s-ar putea să ne trezim după alegerile legislative că avem pe primul loc o forță extremistă. Mai e întrebarea cine ia puterea în PSD, fiindcă și acolo sunt extremiști gata să dea mâna cu AUR. Vor spune că fac și ei ce au făcut austriecii, olandezii, italienii.